Stau cu chirie într-un bloc cu bulină din Cișmigiu. Din cauza asta, cam o dată pe săptămână încep să-mi tremure geamurile și să simt duduieli în stomac. La început săream în sus, crezând că-i cutremur sau atac aerian. Acum m-am obișnuit, ba chiar am început să fredonez șlagărele din anii ’90 pe care le tot aud. Toate astea mulțumită domnului primar prof. univ. dr. Sorin Oprescu, care conduce Bucureștiul din petrecere în petrecere mai ceva ca șoferii prin gropile de astă-primăvară.

Duminică dimineață mă trezesc cu tropăit de cai în cap. Mă ridic cu greu din pat, crezând că iar mă visez într-un film cu Florin Piersic, mă uit pe geam și fac ochii mari: pe alee trece o trăsură cu doi cai, împodobită cu flori, în care umblă trei cocalari și își fac poze cu mobilul. În urma lor vine un prichindel de opt ani călare pe un ponei bălțat ca o vacă. Pe bănci stau înșirați vreo 10 oameni în costume naționale și trimit SMS-uri. Îmi dau două palme, mă spăl pe ochi, iau camera de filmat și merg să văd care-i treaba.

Treaba e Festivalul Internațional de Folclor “Muzici și tradiții în Cișmigiu”, ediția a patra, cu tema “unitate în diversitate”, ciordită după motto-ul Uniunii Europene. Cișmigiul e plin de pensionari în fiecare duminică, dar acum l-au ocupat de-a dreptul, sunt mii adunați în fața scenei de pe malul lacului, unde se cântă ca la “Tezaur Folcloric”. Cei câțiva tineri rătăciți pe-aici au aparate în mână și vânează cadre cu fețe zbârcite.

Lumea stă gură-cască, fără vlagă, de parcă ar fi la o conferință cu Dan Puric. Scânteia se produce când vreo cinci femei în cămăși de mătase cu flori și culori stridente, model “casieriță în concediu”, încing o horă crispată și chiuie de ochii lumii. Atunci bărbații prind curaj, își înșfacă nevestele, apucă bicepsul unui necunoscut și încep să țopăie. Unii sar îndrăcit și bat din picioare mai ceva ca irlandezii, alții se mișcă grav și melancolic, ca niște oameni care au văzut multe la viața lor.

Pe o pajiște de plastic sfârâie grătarele cu cârnați (2 lei) și pastramă (5 lei). Zeci de oameni stau ciorchine și încearcă să prindă mai repede o bucată de carne. Lângă e “Cârciuma din drum”, adică un cort alb ornat cu trandafiri de plastic, din care se cumpără bere la dozator. După ce reușesc să umple câteva farfurii și pahare de plastic, oamenii călăresc băncile de lemn ca la festivalul berii și privesc spectacolul live pe un ecran de patru metri.

Au și ce citi: niște indivizi cu ecusoane împart prin parc o gazetă de propagandă scoasă de Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București ca supliment la “cotidianul național independent Ultima oră”: opt pagini în care se elogiază ceasurile spoite cu aur pe care le-a cumpărat primăria și copăceii plantați în puținele parcuri pe care nu le-au făcut cadou rechinilor imobiliari. Ultima pagină e ocupată pe jumătate de un titlu care anunță “întâlnirea simbolică” dintre Oprescu și primarul Romei, iar restul e o poză cu cei doi puși țărănește în Photoshop pe fundalul unei păduri.

Atmosfera e fix ca la protestele anti-guvern: o droaie de bătrâni la horă. Pensionarii arată ca cei care dănțuiau acum ceva timp prin Piața Victoriei. Și muzica e la fel. Lipsesc doar pancartele.

Pentru toată tărășenia asta, primăria a găsit 1,5 milioane de lei cu care n-avea ce face, adică vreo 350.000 de euro. Cu banii ăștia au adus 500 de folcloriști, să calmeze pensionarii care urlă toată ziua la TV că nu mai au bani de medicamente după scăderea pensiilor.

Statul a luat din salarii și pensii, dar dă la schimb chiolhanuri. Doar că de data asta n-a mai fost mâncare gratis, ca atunci când Oprescu a bătut recordul pentru cel mai mare cârnat din lume. De data asta, a fost un cârnat de doi lei.