Aş ieşi la un Qatar, la iarbă verde
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 18
Pentru că e criză şi se fac restructurări masive, am intrat în vrie. În urma mişcărilor de rotaţie în jurul propriei axe verticale, m-am ales cu trei variante de înlocuit viaţa de Bucureşti cu una mai motivantă, plecat pe coclauri şi făcut bani mai mulţi decât cei din care îmi vor fi tăiat deja un procent sănătos.
Şi pentru că în Europa variantele existente (Ryanair, FlyBe, EasyJet) impun condiţii pe care fie nu le îndeplinesc (paşaport european, drept de muncă fără restricţii), fie nu îmi convin (fără cazare şi transport), mintea mi-a decolat, firesc, către ţările arabe, unde banii sunt bani, iar munca şi îngrădirile pe măsură.
Aleg Qatar Airways şi iată-mă în Doha, la 45 de grade Celsius, împărţind un apartament de două camere cu o indiancă. Am salariul fix de o mie de dolari, plus misiile de zbor. Probabil că pentru început, după primele două luni de training, voi ajunge aproape de două mii pe lună. Majoritatea zborurilor sunt către India ori Africa, iar în Europa ajung doar dacă vorbesc franceză şi germană. După primii doi-trei ani avansez repede şi sigur către Business Class, First Class şi un salariu de 4-5 mii de dolari, în funcţie de aptitudinile profesionale, obedienţă şi respectarea condiţiilor ălora, între care aş aminti: interzicerea desăvârşită a fumatului şi a consumului de alcool, prezenţa obligatorie în cameră cu minimum zece ore înainte de zbor şi interdicţia de a vorbi la telefonul mobil atât timp cât sunt în uniformă. Prin urmare, cam nasol. Mi-ar lipsi plimbările unde şi când am chef, berea, ţigările şi libertatea. O puşcărie bănoasă rămâne tot o puşcărie, aşa că o las în urmă şi mă duc cu gândul mai aproape, la:
Emirates şi la Dubai. Aşadar, locuiesc în capitala grandomaniei, de data asta cu o africancă, de la fereastră văd singurul hotel de şapte stele din lume, am salariul ceva mai mare decât la Qatar, pot să fumez, să mă plimb şi, foarte important, ajung să zbor pe monstrul ăla de Airbus A380, pe care eu îl văd un soi de climax al calificărilor unui însoţitor de bord. Sună bine, dar parcă nu la fel de îmbietor ca a treia opţiune:
Etihad Airways. Având baza în Abu Dhabi, Etihad este compania naţională a Emiratelor Arabe Unite şi, odată ajunsă acolo, primesc din prima lună un salariu fix de vreo două mii de dolari (iar asta devansează furios celelalte variante), plus misiile aferente fiecărui zbor. Aici nu mă lovesc de restricţii absurde, beneficiez (ca şi la celelalte, de altfel) de asigurare medicală, văd New Yorkul, Marele Zid Chinezesc şi mă topesc de la căldură şi umiditate.
Vă rog să-mi ţineţi pumnii. Promit că trimit vederi, petrol, narghilele şi, cui doreşte, o cămilă sau un bax. (Henrieta Aplanoriței)
Comentează
Comentarii:
Va rog o camila bruneta va rog, inaltutza, si nu foarte cocosata
Tzinem pumnii si asteptam povestiri si mai savuroase 
Allahu akbar!
Tot timpul m-am intrebat cum voi stewardzi puteti fi asa de linistiti in timpul zborului.
Eu cred ca voi fumati marijuana sau beti ceva inainte.
Bahto delo! Ai grija ce visezi, astia de la Etihad sint baieti hotariti, ia d-acia un link sa vezi ce-au facut la Toulouse cu un A 340 brand new. Chiar daca habar n-aveau de computer, cind au vazut ca intra in cacat trebuia ca macar un singur jmeker din cabina aia sa se prinda ca daca trage motoarele, nu mai sar gardu’ cu avionu’:) http://www.snopes.com/photos/airplane/etihad.asp
Je parle francais et allemand, aber ich bin keine Frau deshalb, no flight attentand job for me.
In alta ordine de idei, de ce nu Singapore Girl?
@kaka mize, A340-600 este mai silentios in cabina, mai ales in fata, poate nu s-or fi prins baetzii ca s-au sprijinit in cot in manete si au turat motoarele.
http://aviationhumor.net/wp-content/main/2010_06/AviationHumor-0049.jpg
@anti: bine ca nu s-au sprijinit si cu picioarele in palonier…
iar la Singapore, cre’ ca tre’ sa fie japanese speaker.
@FL410, ba cica in alea s-ar fi sprijinit…ca dupa ce le-a sarit parking-brake-ul, ar fi frinat voiniceste, pina la ideea stralucita de a ghida avionul, miscare care ar fi luat din forta de frinare.
Daca maghiara sau germana se pot invata, nu vad de ce nu si japoneza. Si daca tot stie japoneza, poate ajunge la ANA…sa vanda apoi la negru uniforma…deh, bani de retirement.
parca raminem fara subiecte…
crezi?
Oricum ne este datoare la capitolul continuarea topului aeroporturilor, romanesti sau nu.
@ chiqui& Anti: eu cre’ ca ramanem fara stewardesa.
Yaeahhhhh my sisiter
da da da da da aaa….ai uitat sa spui despre uniforma de la Qatar ( ca e din lana…si stai cu ea imbracata asa la 50 grade ..cahhhh ) si ti-as mai sugera un articol despre companiile private ( sa mai luminam mintile duduilor din domeniu ce au experienta ).
P.S Abia asteptttttt …yeahhhhh baby, it’s groovy
uite afost qataria azi..sa aflam ce zic cei care au fost prezenti:)
show me the money anyone?