Scor: 3-3. Dezavantaj eu
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 16
Pentru că primesc o mulţime de întrebări referitoare la ceea ce presupune meseria de însoţitor de bord, am ales să extind puţin subiectul săptămânii trecute și să întocmesc un top 3 al avantajelor și dezavantajelor acestei ipostaze.
Părţile proaste:
1) Când am intrat în aviaţie, așa cum am mai amintit cândva, mi-am imaginat că va fi ceva tranzitoriu, motiv pentru care m-am luptat, în paralel, cu diverse alte studii și diplome care azi se odihnesc cuminţi în sertarul de jos al dulapului, la fel de nefolositoare ca un costum de baie la Cercul Polar. Iar azi sunt „destul de“ prea veche în aviaţie, prea fără experienţă în alt domeniu și e prea criză ca să mă mai apuc de altceva, deși aș vrea.
2) În week-end-uri, de sărbători, de petreceri, de concerte și oricând există un eveniment la care „merge toată lumea“, eu sunt ostracizată, împărţind cafele și îndesând bagaje prin avion sau lamentându-mă singură în camera de hotel, cu gândul la măgarii care o ard în ospeţe și veselii fără mine.
3) După primii 2-3 ani de zbor, din cauza radiaţiilor, a lipsei oxigenului din cabina de pasageri și a miilor de aterizări/decolări, m-am autosesizat asupra agravării sau pricopsirii cu ceva afecţiuni care încep de la oase și se termină cu aparatul reproducător. Consolarea ar fi că ies mai repede la pensie, de care probabil n-o să mă bucur prea mult, dat fiind faptul că, la „zburători“, speranţa de viaţă este diminuată.
Părţile bune mai puţin proaste:
1) Banii pe care i-am câștigat încă de la început au făcut ca toate neajunsurile acestei meserii să fie estompate ori îndulcite. În funcţie de angajator, de contractele în străinătate și calificări, buzunarul meu a cuprins între 500 și 3.000 de euro pe lună. Staţi liniștiţi, media e undeva la o mie, că dacă era mai mare, azi îmi scriam și eu articolul la un Mac, nu la această cutie de conserve.
2) Timpul liber, pentru că, mulţumită legislaţiei aeronautice, îmi rămân cel puţin șapte zile aleatorii pe lună în care pot să frec menta cât poftesc. E adevărat că zilele alea sunt de obicei lunea, marţea ori joia, însă per total, am mai mult timp liber decât oricare dintre cunoscuţii mei. A, iar de ziua mea pot alege să nu lucrez.
3) Călătoriile extra-crew pe oricare dintre destinaţiile companiei sunt fără număr, ceea ce câteodată, în vacanţe, îmi scutește banii de transport. Par conséquence, uneori, când am două zile libere legate, fug la Bruxelles să beau o bere Hoegaarden de la mama ei sau la Barcelona, pentru o paella pe Rambla, considerând asta o plăcere sine qua non a condiţiei de stewardesă. (Henrieta Aplanoriței)
Comentează
Comentarii:
Asta cu plimbatu’ moca e extraordinara. Poti sa dai si la altii din bilete…sau e musai sa te plimbi numai tu?
Numai tu ar fi cam naspa…
reale si amuzante articolele tale! le citesc cu placere! adrian m
E misto, mai ales cind ziua libera incepe joi la 22.00 si urmatoarea decolare e vineri la 23.00, deci te-ai scos
. Din pacate, cam tot ce-ai spus se adevereste, iar ca bonus ai si muie de la tot poporu’ pe care Boc l-a invatat ca aviatorii sint nesimtiti fiindca au salarii si pensii nesimptzite, in timp ce tac-su care a dat cu coasa toata viata d-abia se descurca cu banii si bea tuica puturoasa la birtu’ din sat, vreme in care tu bei Leffe nefiltrata la Briugsel. Are si omu’ dreptate, daca tac-su ar fi dat pe goarna ceva mai de calitate, poate nu ne procopseam cu un timpit ca el.
Paella pe Las Ramblas in Barcelona? Sigur-sigur? Aproape sunt tentata sa sustin ca nu ai fost in Barcelona, sau ca ai gusturi ciudate….
partea buna/proasta de 4-4:
una e sa zici ca uitel pe prietenu meu…lucreaza la banca economist
si alceva e cind zici uitel pe prietenu meu…e pilot binenteles
are un efect acolo…