…În care vom vedea împreună ce nu înțelege Elena Udrea din operațiunea de branding pe care tocmai a înfăptuit-o. De ce nu înțelege, n-avem de unde ști. Probabil că doar președintele Norvegiei ne-ar putea lămuri.

Cînd drepturile animalelor erau cam ca egalitatea dintre sexe, adică o tîmpenie, însemnarea cu fierul înroșit era o practică uzuală și cu sens. Asta dacă urma rezultată îndeplinea două condiții: a) să fie suficient de clară și b) să fie diferită de alte urme arse de pe pielea animalului, deci distinctă, originală. În engleză, asta se numea „branding“. Și așa a rămas pînă în zilele noastre: brand-ul trebuie să fie puternic și original. Și încă ceva: să vîndă marfa. Asta nu pricepe Elena Udrea.

Doamnă Udrea, să vă dau exemplu de un brand care îndeplinește ambele caracteristici enumerate mai sus. Se numește „Elena Udrea“. Acest brand este puternic datorită expunerii lui agresive și țopești permanente (Elena Udrea pe cal, Elena Udrea pe bicicletă, Elena Udrea în costum popular, Elena Udrea cu andrele, Elena Udrea dînd pantofi cu toc de damă sinistraților etc.), dar și original prin prostie (președintele Norvegiei). Înțelegeți? Un brand, deci, trebuie să fie nu doar foarte expus, ci și surprinzător. Să stîrnească o mirare, o exclamare, o încîntare, o supărare. Ce mai, o emoție, ceva, acolo. Sigur, merge și un hohot de rîs, în lipsă de altceva (vezi, iar, președintele Norvegiei).

Vi se pare, doamnă Udrea, că noul brand turistic al României, ăla cu frunza furată de pe internet și cu grădina Carpaților, ar respecta vreuna dintre con­­dițiile unui brand de succes? Nu, nu-mi răspundeți, o s-o fac eu în locul dumneavoastră: da, e un brand de mare succes! La fel ca și „Elena Udrea“. Și fix din aceleași motive: suferă de supraexpunere zilele astea și e surprinzător prin cantitatea uriașă de stupizenie. Din nefericire pentru oamenii ăia serioși de la UE care ne-au dat bani pentru asta, brand-ul ăsta are același defect ca și „Elena Udrea“: nu vrea nimeni să cumpere produsul pe care-l promovează.
Cătălin PRISACARIU

P.S. În pagina 7 a acestui număr, pu­teți citi de ce compania spaniolă care a subtilizat frunza de pe internet și ne-a vîndut-o ca originală nu trebuia să cîș­tige licitația organizată de Ministerul Turismului. Pe scurt, pentru că nu se ocupă de branding. Ce nu veți găsi acolo este răspunsul pe care Ministerul Turismului l-a dat la contestația unei firme concurente, care a sesizat impostura.

Iată-l: „Am comunicat operatorilor economici interesați să depună candidatura că acceptăm la procedură companii care au obiect de activitate «servicii de planificare, proiectare, gestionare și realizare de activități de comunicare, relații publice și publicitate»; «activități de consultanță în domeniul relațiilor publice și al comunicării»; «publicitate și activități de studiere a pieței» sau alte echivalente ce au legătură cu obiectul procedurii deoarece în nomenclatorul CAEN (Clasificarea activităților din economia națională – n.r.) nu se regăsește titulatura de «branding»“.

Ar fi corect ce au scris aici angajații Elenei Udrea dacă impostorii de la firma spaniolă (care, confirmă și citatul de mai sus, NU se ocupă de branding) ar fi fost angajați ai unei firme românești, deci ar fi trebuit să țină cont de CAEN-ul nostru rural. Ceea ce nu e cazul, nu-i așa, doamnă Udrea?