Ne-a trecut o idee prin cap: ce-ar fi să discutăm cu ANAF-ul toate variantele de fentare a fiscului și a plății impozitelor care le trec zilele astea prin cap celor cu drepturi de autor? Toate variantele erau în număr de patru:

1. asocierea a cîte 12 colegi în fiecare lună, pentru ca unul să ia salariile pentru toți și să le împartă ulterior.

2. închirierea unui bun (mașină, laptop) către firmă pe o sumă echivalentă cu salariul luat anterior pe drepturi de autor.

3. prin deschiderea unei firme.

4. prin grevă fiscală sau nepăsare.

În încheierea cererii noastre, spuneam: “Noi dorim să discutăm aceste variante cu cei mai în măsură să spună dacă omul care era plătit pe drepturi de autor (și care, de fapt, își lua salariul în felul acesta) are de cîștigat sau de pierdut recurgînd la aceste metode. La fiecare variantă am dori să vorbim de costuri și consecințe pe plan legal.”

Purtătoarea de cuvînt a ANAF a transmis întrebările Departamentului Legislație al ANAF, iar băieții și fetele de acolo ne-au trimis în timp util niște răspunsuri.

La prima întrebare au răspuns greșit pentru că nu au înțeles situația. La situația 2, răspunsul a fost: “În cazul cedării folosinţei bunurilor (închirieri), proprietarii datorează un impozit calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra diferenţei dintre venitul brut încasat din închiriere şi cota forfetară de cheltuieli de 25%, sau asupra venitului net determinat în sistem real, pe baza datelor din evidenţa contabilă în partidă simplă, potrivit opţiunii exercitate de contribuabil. Rezultă că o astfel de acţiune este benefică pentru bugetul de stat.”

La 3, au zis: “Înfiinţarea unei societăţi se poate realiza în condiţiile prevăzute de Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, după care acesteia îi revin obligaţii fiscale, declarative şi de plată, potrivit prevederilor legale. Recomandăm înfiinţarea de SRL-uri care să fie supuse impozitării conform prevederilor legale.”

La 4 au răspuns interesant: “În cazul unei <greve fiscale> sau a ignorării obligaţiilor fiscale, se suportă de catre persoanele fizice sau juridice respective consecinţele prevăzute de reglementările legale referitoare la aplicarea de sancţiuni, constând în amenzi, dobânzi, penalităţi de întârziere, după caz. Nedeclararea veniturilor constituie faptă de evaziune fiscală.”

Dar cel mai interesant era, totuși, punctul 1, situația pe care o discută mulți și despre care aflaserăm că nu-i posibilă întrucît legea nu permite ca pe drepturi de autor să ridici mai mult de 5 salarii medii. Voiam, totuși, un punct de vedere oficial de la ANAF. Am revenit cu un formulare mai explicită, pentru ca cei de la Dep. Legislație să înțeleagă:

“Să luăm o redacție cu 12 ziariști care pînă acuma erau plătiți lună de lună pe drepturi de autor. De luna asta, salariile lor scad, pentru că impozitul a crescut. Normal, lumea e nemulțumită și se gîndește la o scăpare. Mai ales, nu vor să treacă pe carte de muncă. Primul lucru care le vine în minte: în luna următoare, unul dintre ei primește salariile tuturor ca și cum ar fi al lui. Suma iese din contabilitate pe numele lui, iar el le împarte celorlalți salariile așa cum le primeau pînă acum. Ca să scape de impozitare și de bănuielile fiscului că e un venit constant și stabil, luna următoare un alt coleg se oferă să ia banii pe numele lui și să împartă după aceea. În felul acesta, timp de 12 luni se face un ciclu complet și veniturile nu sînt socotite drept constante și impozitabile. E posibil așa ceva? Sau există chichițe în lege care împiedică șmecheria?”

Purtătorul de cuvînt al ANAF le-a transmis această întrebare celor de la Departamentul Legislație, care nu au vrut să răspundă, ci au zis:

“Da’ de ce, ca să le fie lor clar?”. (Alexandru Vărzaru)