Un nou banc cu roșii, americanii și românu’
jurnalul unui român în state, în criză și în budă – episodul 20
„Omul sfinţește locul“, zice proverbul. „…după puteri“, completez eu – unii cu capul, ăștia-s nemţii, alţii cu mîinile, adică francezii, iar românii cu sapa, că nouă de la săpat ni se și trage.
Săptămîna trecută am avut și eu o bucurie: am mîncat roșii bio din grădina proprie. Sînt altfel, normal, decît alea de plastic din magazin, mai gustoase, mai românești, mai… roșii. Ca orice român plecat aiurea, mi-am făcut România mea acolo unde am ajuns, adică am tăiat bălăriile și scaieţii de le zic ăștia plante ornamentale, am săpat cu hîrleţul gazonul și mi-am pus niște straturi de zarzavat de ţi-e mai mare rușinea să-ţi inviţi colegii americani pe acasă, dacă ești nevastă-mea.
Nu pot să mă plîng. De bine, de rău, cu tot cu criza asta financiară, la mine s-au făcut și roșiile, și ceapa verde (pe asta am mîncat-o încă de la Paști), și usturoiul, și pătrunjelul, care a crescut ca otava, de a trebuit să intru cu coasa în el, și mărarul, excelent în fasolea cu ciolan, și hreanul, dar pe ăsta nu-l scot pînă la toamnă, prin noiembrie, cînd îl rad în salata de sfecle roșii, la pomana de Thanksgiving a curcanului.
Mi-au mai mîncat dracii ăia de iepuri de prin răsaduri, mi-au mai furat și veveriţele cînd plecau seara acasă cu fălcile pline, dar tot mi-a rămas ceva. Iar anul trecut am pus și murături, și cred că mai am și acum din ele, că nu poate nimeni să le mănînce. Adevărul e că-mi place să grădinăresc, dar mă și pricep, ca să zic așa; bine, sînt niște secrete, pe care în mod normal n-ar trebui să le dezvălui, dar aici pot să le spun, că oricum în afară de băiatul de la corectură nu cred că citește nimeni: toată treaba e să nu bei apă după ce ai semănat, că se bagă rugina în plante; bere merge, că mărește pehașul (denumirea științifică: pH).
Le-am zis și la vecinii ăștia, la americansky: „Puneţi, mă, niște cuiburi de roșii, un rînd-două de praz, ceva, niște cartofi, că ţineţi ditamai curtea goală, de crește iarba de pomană și mai și stricaţi apa pe ea aiurea!“. Noooo, ziceau ei, că florile sînt frumoase, că aici nu sîntem la fermă, că de ce nu mă duc eu înapoi în România dacă mi-e așa dor de munca cîmpului și alte prostii din astea.
Și în definitiv pot să mă reclame cît vor pentru că am bătut pari pe hotarul dintre mine și ei și am îngrădit cu sîrmă, dar am făcut-o doar că să-mi apăr proprietatea, și recoltele, și neamul. Păi, n-ai cu cine, dom’le, niște urbani, dă-i dracu’! (Silviu Brizu)
Comentează
Comentarii:
De unde vin dracii aia de iepuri,stai in marginea orasului,langa padure ?Am vazut un reportaj cu o americanca atacata de un urs,pe proprietatea ei,adica in curtea ei,dar da,statea la marginea orasului,undeva in Alaska.
Nu vin de niciunde, acolo stau, in gradina; acum mai ales, ca e sezon, se-nmultesc de nu mai pridiesc cu nasitul. Nu le mai e frica si rusine de nimeni, domle, asta-i adevarul.
pe ici pe la capitalistii astia, cladiri de televizor sunt doar prin centrul marilor orase, in rest sunt case, paduri cu animale salbatice, campuri, iar case, lacuri, iar paduri cu animale. Pot zice ca am vazut pe aici la caprioare in 2 ani, cat n-am vazut 30 ani in RO, s-am umblat prin paduri, munti si vai, nu asa.
Oricum Vasile, recunoaste, daca aveai lebede pe raul ce trece pe aproape … fac pariu ca o puneai de-o varza
Există patru categorii de iepuri:
1. iepurii domestici
2. iepurii de câmp
3. iepurii de curte (aka ai lui Silviu)
4. ciudații ăia doi (a mai rămas doar unul după episodul cu sabia) de la categoria “benzi desenate”. Bine măcar că ăia nu se înmulțesc la propriu
Adrian
da’ leustean ai?! io mi-l cresc in ghiveci, ca fara LOVAGE nu poti discuta cu mine. gasit-am seminte organice la unii din Oregon-yay!.nu din dor de mancare ca la mama acasa (chiar nu inteleg de ce atata fas cu bucataria romaneasca-grasa, plina de prajeli, ughhhh ) ci pentru ca mi-s o tara mai nebuna si imi place sa ii vaz pe astia pe aici cum fac ochii cat shallot-urile cand le zic de el; se uita circumspect crezand ca ii intreb de ceva “dirty”
). unii dintre aia din NY se prindeau repede, ca il considera rare herb, astia din mijlocul cucuruzului, nu au auzit de asa ceva. pacat ma, mare pacat, sa cresteti voi cucuruz dulce de nu-l pot manca fiert si sa nici nu fi auzit de lovage-ul care in Ro creste pe toate gardurile?! 
)
Caprioare, fazani si iepuri am vazut si eu de pe geam din tren personal spre Timisoara 60 km in 2 ore, de mocanita e TGV pe langa asta !