Nu știm cum au făcut primul milion

Vorbește rar, pare că își alege cu prea mare grijă vorbele. Uneori mi se pare că gîfîie. Cel mai potrivit cuvînt pentru poziția în care stă e „prăvălit“. Stă prăvălit pe sofa, ca un boier de pe vremuri. L-am așteptat la sediul fundației sale din Primăverii, frunzărind cataloage cu ceasuri elvețiene și reviste de iahturi second-hand de vînzare. Zeci de tablouri erau înșirate pe pereți. La plecare, un bătrîn Saint Bernard, pe nume Rasha, ar fi vrut să mă mănînce.

O zi de miliardar

Cum trăiește Dinu Patriciu? Acum zece sau douăzeci de ani nu m-ar fi interesat. Acum, cînd are între 1 și 3 miliarde de euro, e o chestiune preocupantă. „Uneori mi se întîmplă în aceeași zi să fiu în patru orașe. De exemplu, să plec la șase dimineața din București, să fiu la ora nouă, ora locală, la Moscova, la prînz să am un prînz la Varșovia, după-amiază un consiliu de administrație la Londra sau la Amsterdam și seara să dorm în patul meu. Dacă nu mi-ar plăcea viața asta, nu aș trăi-o. Sigur, există și riscurile ei, dar dacă asta știi să faci, asta faci. Ieri de dimineață m-am prefăcut că sînt arhitect și am desenat cîteva schițe pentru o casă. Apoi mi-am reluat articolele din ultimul an, editorialele din Adevărul. Le trec în revistă și le fac corecturi, pentru că vreau să le pun într-o carte. La 12 am ajuns la birou, am avut de semnat cîteva hîrtii, apoi am participat la două teleconferințe – un consiliu de administrație în real estate și o negociere pe un contract pe care sper să îl semnăm în curînd în Germania. La cinci am plecat la Adevărul, pentru cîteva discuții legate de publicitate. Pe seară am trecut pe la mic.ro, unde am avut discuții legate de niște achiziții. Am ajuns acasă la 10.“ În timpul liber, Patriciu scrie o carte. „Lucrez la o carte de memorialistică recentă.“

Colecționarul Patriciu din stenogramele cu Roșca și Chireac. Patriciu pictează

Acum cîteva săptămîni am recitit stenogramele trioului SRS-Chirieac-Macovei și am descoperit ceva despre Patriciu. SRS povestea despre cum cumpără Patriciu colecții de artă de la nobili francezi scăpătați. I-am cerut amănunte. Patriciu a confirmat episodul. „Am luat un tablou mai puțin valoros alături de unul valoros, pentru că nobilul respectiv avea nevoie de bani și nu prea cunoștea valoarea celui de-al doilea. Printr-un negustor de artă am primit informația. În fragedă tinerețe am făcut o școală de arte plastice, la «Nicolae Tonitza», între a cincea și a opta. După aceea am făcut arhitectura. Mi se întîmplă să mai desenez sau să pictez și eu, deși rar, și sînt un colecționar. De multe ori găsesc lucruri mai mult sau mai puțin ascunse.  Am o colecție de cîteva sute de tablouri care în cele din urmă o să mobileze un muzeu, de la vechii maeștri olandezi pînă la pictură românească. Cei mai dragi îmi sînt pictorii români.“

Vacanțele de două luni

„Petrec pe proprietatea din Caraibe sau pe iahtul meu cam opt săptămîni pe an, dar asta nu înseamnă că sînt în vacanță. Cea mai importantă dotare a fiecăreia dintre ele e centrul de comunicații care îți permite să faci conferințe cu colaboratorii cît îți este necesar de des. În Caraibe proprietatea nu mai arată cum arăta. Arhitecți fiind, eu și soția ne-am apucat să o demolăm și să o reconstruim, iar acum este un șantier. Auzisem chiar că am sărăcit pentru că o închiriez. O vilă la tropice nu poate fi ținută doar pentru uzul propriu șase luni sau opt săptămîni pe an, pentru că se autodistruge. În clima, umiditatea și cicloanele anuale, o clădire nu poate fi menținută decît dacă e utilizată permanent. Am clienți destul de faimoși.“

Echipajul iahtului lui Patriciu: o stewardesă ex-director de marketing, un căpitan medic

Pe Via Canaia, iahtul lui, Patriciu își petrece uneori șase săptămîni din an. Eram curios cum recrutează echipajul. „Pe astfel de proprietăți sau pe iahturi angajezi oameni foarte interesanți, pentru că din spirit de aventură o fac, și nu ca să-și cîștige o viață. Una dintre stewar­desele de pe iaht e o australiancă cu un MBA, care a fost directoare de marketing la o mare firmă și care și-a luat o pauză de cîțiva ani ca să călătorească pe mare. Căpitanul este un doctor englez care după zece ani de medicină  a vrut să se apuce de pasiunea vieții lui, navigația. Evident că îi găsești prin companii specializate în managementul acestui tip de activitate. Îi aleg pe cei mai interesanți. Trebuie să te simți și bine cu ei. Un bucătar danez care a făcut școli la Paris cît o facultate nu poate fi decît o persoană interesantă. Uneori, din două încercări face și sarmale. Chiar foarte bune. Să stai pe o navă de croazieră și să gătești nu pare prea plăcut, dar el o face din pasiune.“

Înainte de a cumpăra iahtul, Patriciu a desenat el decorațiunile interioare și amenajarea spațiului. „De la orice casă în care locuiești dorești să te reprezinte.“

Banii lui Patriciu la Revoluție

„Țin minte perfect cîți bani aveam la Revoluție, pentru că reprezentau 1% din bugetul unui proiect pe care îl făcusem în Emiratele Arabe – umbrirea unei tribune oficiale pentru 2 decembrie 1989, ziua națională a Emiratelor Arabe. Descoperiseră arabii că un arhitect englez le făcuse tribuna cu fața către sud. Avea o copertină care s-o umbrescă, dar care în decembrie, cînd soarele e la 45 de grade, nu dădea umbră și riscau ca invitații, șefi de state, prim-miniștri și demnitari din diferite țări, să cadă ca muștele de căldură. Trebuia umbrită toată chestia. Avînd un studiu pe calculator cu mișcarea Soa­relui, am determinat dimensiunile obiectului care ar fi trebuit să se plimbe o dată cu soarele ca să umbrească tribuna și mi-a venit ideea să folosesc un dirijabil. Am cîștigat proiectul respectiv și eu, ca o maimuță proastă din Est, îi cerusem partenerului meu 1% pentru idee. Bugetul proiectului era de 1.600.000, deci banii au fost 16.000 de dolari. Puteam să îi cer de 10 sau de 20 de ori mai mult. Nu prea cunoșteam valoarea banilor.“

„Cine cumpără acum se păcălește!“

L-am întrebat ce crede despre economie. De cînd a început criza, Patriciu e unul dintre profeții prăbușirilor, ai unui euro la 6 RON și ai proprietăților cu prețuri mici. Patriciu: „Eu am făcut doar aprecieri ale situației, care s-au dovedit corecte în general. Căderea nu este la sfîrșitul ei.

Dacă imobilarul cade primul, își revine ultimul. Cine cumpără acum se păcălește. Nici în Occident piața nu s-a stabilizat complet, există variații de la țară la țară“. La Adevărul neagă că face concedieri, dar spune că primenește permanent echipa și că numărul de angajați va crește.

Și nu a vrut să comenteze ultima palmă a lui Băsescu.

„N-aș putea spune că nu trăiesc bine“

„Toată lumea își închipuie că oamenii bogați trăiesc ușor. Nu aș putea să fiu cu totul și cu totul ipocrit și să spun că nu trăiesc bine. Dar 320 din primele 400 de averi ale Americii sînt făcute de posesorii lor și, ca să faci bani, trebuie să muncești. Trăiesc sub presiune.

În fiecare clipă trebuie să iei decizii care vin pe neașteptate. Ieri după-masă am decis să cumpăr o companie, nu are importanță ce anume. Îmi completează unul dintre business-urile existente și care se dezvoltă foarte repede.“ (Alexandru Vărzaru)