Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordelur i sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Un concediu la țară este mai reușit dacă lași ceva din tine acolo. Poți să lași diverse secreții fiziologice, poți să lași ceva bani localnicelor cărora le‑ai lăsat secrețiile sau, în fine, poți să lași suflet, inimă, sensibilitate. Ați înțeles că frumusețile naturii sînt și mai frumoase dacă sînt asezonate cu frumusețea naturii umane.

Într-un sat de munte te poți impregna de splendoarea peisajului, aruncat de Dumnezeu exact în matricea aceea stilistică tip deal-vale, vale-deal. Contemplarea unei astfel de succesiuni relativ banale, prin aburii unui grătar, mai mult de două zile, te face să te gîndești și la alte succesiuni. De pildă, la o succesiune de mișcări de du-te-vino care caracterizează îndeobște actul sexual.

Așa am ajuns să întrebăm în stînga și-n dreapta de niște domnișoare dornice să iubească fulgerător niște băieți de la oraș. Am început căutările cu băiatul de la căminul cultural. Peste el civilizația se revărsase sub forma unui cercel, lucrat cu finețea unui semering de rabă la cota trei, și a unui tatuaj executat în manieră naivă cu accente de fauvism. E posibil ca adolescentul să fi servit drept ciornă pentru un alt tatuaj. După ce l-a pictat pe el, cred că artistul a trecut „pe curat“ realizarea. Gagiul ne-a explicat: „Veniți diseară la căminul cultural și sigur vă lipiți de niște țărănci pe vrăjeală!“. I-am explicat că, ființe diurne prin excelență, cel puțin în concediu, nu am avea chef de miresme de cămin cultural sătesc și că am prefera să stabilim legături interumane la lumina zilei, în confortul și liniștea casei noastre de vacanță. Deh, vîrsta!

Deși nu a înțeles prea bine circulația comisionului în natură, puștiul a intuit de ce economiile dezvoltate se bazează în cea mai mare parte pe servicii, și nu pe producție. Așa că ne-a făcut un serviciu și ne-a facilitat accesul la cîteva producătoare. Cele cîteva ore petrecute în compania lor au fost ca niște clipe pentru noi, iar pentru ele au fost ca niște zile. Ca niște zile de muncă, dacă judecăm după veniturile realizate.

La despărțire, cînd apăsarea parcase ușor peste sufletele noastre, una dintre fete, care cu greu se dădea dusă, ne-a făcut propunerea să ne mai vedem și a doua zi. Le-am explicat că ne cam săturaserăm de ele și că diversitatea și noutatea sînt idealurile care ne țin în viață. În viața sexuală. Ca să nu renunțe totuși – ce înseamnă o țărancă hotărîtă! –, una a scos din mînecă propunerea cu diversitatea și noutatea: „Nu vreți să o cunoașteți și pe mama?“.

Am aflat că mamă-sa, la fel de serioasă ca și ea, o avusese încă de la 16 ani. La sat, vîrsta asta chiar nu pare indecentă. După ceva matematică, ne-am dat seama că, dacă adăugăm la vîrsta fetei cei 16 ani, ne dă o vîrstă a mamei destul de apropiată de a noastră. Diversitatea și noutatea aveau acum un nume. Diversitatea și noutatea aveau acum și o vîrstă. În plus, diversitatea și noutatea aveau și o fată.

Domnișoara n-a mai avut răbdare pînă a doua zi, cînd ne înțeleseserăm să-i cunoaștem mama. Pe înserat, s-a înființat cu ea la noi, ca o elevă cuminte venită cu mămuca la ședința cu părinții. Ne-am cam fîstîcit, dar pînă la urmă ședința cu părinții și copila a decurs cum trebuie. Oameni deosebiți și în lumea satului românesc! Slavă Domnului că tatăl și soțul fetelor nu mai era alături de ele, că nu știu la ce propuneri, diversități și noutăți ne-ar mai fi îmbiat țărăncile.