E criză. Lumea stă în stradă și cere statului protecție, joburi și, în principiu, bani. De ce cer oamenii statului chestiile astea? Păi, altcuiva cui să ceară? Ar putea să ne ceară nouă, oamenilor care muncesc. Chiar, nu știu cum de nu s-au gîndit! Adevărul e că nu muncim suficient ca să-i întreținem pe toți bezmeticii ăia din piață.

800 de euro la stat pentru fiecare mie de euro pe care o cîștig pentru mine vi se pare puțin? Că mie mi se pare mult, zău! Vă dați seama ce-ar fi să ieșim și noi, ăștia care obligăm firmele care ne-au angajat să plătească 80% impozit, să protestăm împotriva statului care ne suprataxează? Dar nu ieșim, pentru că n-avem timp. Uitați-vă la bieții corporatiști. Muncesc (cînd nu stau pe YouTube și Facebook, mă rog) pentru voi, dragi protestatari. Stau în trafic două ore pe zi și la birou încă vreo nouă. În total 11 ore. O oră fac duș, o oră mănîncă, două ore se uită la un film, 10 minute fac sex, 50 de minute cuddling și abia le mai rămîn 8 ore pentru somn. Cînd să iasă și-n piață?

Dar nu despre asta voiam să vă povestesc. Ci despre ce fac românii, de stînga sau de dreapta, cînd au bani. În general, românii de stînga sau de dreapta își cheltuiesc banii pe mîncare capitalistă. Să vedem…

Un coleg (nu-i dau numele aici că poate citesc și părinții lui site-ul nostru și se simt prost) ne-a povestit că nu s-a dus la deschiderea primului McDonald’s de la el din oraș pentru că nu avea costum și pantofi buni. ”Ca la nuntă”, ăsta era dress code-ul stabilit nu de patronii lanțului de fast food, ci de oamenii din oraș. Nu te puteai duce să mănînci Big Mac cum te duceai la cantina din centru, totuși.

De altfel, McDonald’s-ul a rămas un restaurant exclusivist în România pentru mulți ani de la deschidere. Vă amintiți filmul Occident? Foarte bun. În el (acțiunea se petrece pe la sfîrșitul anilor ’90), o doamnă face tot posibilul să-i găsească fiicei sale un străin cu care să o mărite. La un moment dat, fiica se întîlnește, mulțumită unui anunț matrimonial, cu un italian (parcă) care o duce la Mc, iar la întoarcerea acasă maică-sa o ia de mînă și-i spune, abținîndu-se cu greu să nu plîngă de emoție: ”Îți dai seama, mamă, ce-ar însemna să mănînci în fiecare zi la McDonald’s?!”.

Revenim în timpurile noastre ca să vă spun că un prieten de-al meu are un obicei pe care-l respectă cu religiozitate: în weekend merge să mănînce la KFC. Este, de altfel, un tabiet al multor români, dacă ne uităm un pic la cozile care se formează la casele magazinului cu aripioare picante, în orice mall și la aproape orice oră. Nici nu mai contează că, dacă îi întrebi, jumătate dintre consumatori se plîng că le-a fost rău după găleata de pui, iar trei sferturi recunosc că i-a cam usturat curul cînd au eliminat prețiosul nutreț. Important e c-au fost la mall și-au mîncat la Cheiefsi!

E bine că nu au toți românii bani să mănînce la fast food-urile nenorociților de capitaliști? Nu e bine! E bine că vine Dan Diaconescu la putere și dă 10.000 de euro și un abonament all you can eat la KFC fiecărui român? E bine!

ANDREI MANȚOG