Ultrașii
Ultrașii craioveni funcționează doar cu lecitină (III)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 25)
După Freak Boys, despre care vă povesteam în episodul anterior, în 2000 a apărut Sezione Ultra’. Grupul a pornit ca unul de cartier. Majoritatea membrilor locuiau în Craiovița Nouă, un fel de Bronx fără metrou al Cetății Banilor. Mai tîrziu, Sezione a ocupat toată Craiova. Și acum este una dintre cele mai respectate entități ultras din țară. Poate și pentru că e printre cele mai vechi de la noi.
Dinel Staicu mi-a garantat fericirea pentru următorii șapte ani
Craiova se hrănea din fotbal. În timp ce unii îl mîncau cu lingurița, eu îl serveam cu basculanta. Eram ultras în galeria Universității Craiova.
2003 fusese un an bun pentru suporterii olteni. Galeria, prin bunăvoința lui Dinel Staicu, patronul clubului de atunci și un fost securist, obținuse pentru prima oară un sediu adevărat. Nu conta nici că era în aceeași clădire cu sediul clubului. Oricît de îndulciți eram de camera pe care ne-am mobilat-o cu ce am găsit prin debarale, eram ca un taur comunal cu toate vacile la menstruație cînd vedeam roșu în fața ochilor. Indiferent dacă era amestecat cu albastru sau cu alb. Dinel Staicu nu știa treaba asta.
Ultrașii craioveni funcționează doar cu lecitină (II)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 24)
Anii ’90 înseamnă pentru Universitatea Craiova ultimul titlu și pentru galerie o oareșce organizare. Atunci au apărut primele steaguri de gard scrise mai citeț, atunci au apărut și liderii care se hrăneau cu seva brută și elaborată a președinților clubului.
Ultrașii craioveni funcționează doar cu lecitină (I)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 23)
Toate cele cinci județe ale Olteniei furnizează membri pentru o singură galerie, cea a Universității Craiova. Așa că vom zăbovi cîteva săptămîni în eterna Terra Nova a zaibărului.
Povestea băieților care strigă „Lupii galbeni“ (II)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 22)
Galeria petrolistă, la fel ca absolut toate galeriile românești, trăia pe cîrca clubului. Deplasările se făceau cu bani de la conducere, coregrafiile la fel, chiar și bețiile liderilor. Așa erau vremurile. Nu exista peluză românească independentă de club. Ultrașii-șefi își plăteau pînă și întreținerea din banii pentru torțe. Așa se explică și dispariția unora cînd peluzele au început să se autofinanțeze.
Povestea băieților care strigă “Lupii galbeni”
Petrolul Ploiești a fost printre primele echipe românești cu galerie. Se întîmpla în anii ’60. Morcovul devenise atunci un fel de simbol al găzarilor. Nu era o aluzie la problemele oftalmologice ale tușierilor care vedeau cam des ofsaid la gazde în meciurile cu preferații sistemului. Așa le urau ploieștenii bun venit vizitatorilor – arătîndu-le ce le intră în părțile bucălate atunci cînd ajung în orașul aurului inflamabil.
5 comentarii.
Numele tulcenilor pe toate gardurile
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 20)
Cele mai multe graffiti ultras din București nu sînt cu Nuova Guardia (Dinamo), nici cu Ultras Steaua și nici măcar cu Rapid Giulești. „Homeless People“ scrie pe toate gardurile. Un ignorant în ale fenomenului ultras ar putea crede că squatterii au făcut meditații la engleză și artă urbană. Da’ noi, mai informați, știm că ăsta e numele unei brigăzi cel puțin exclusiviste din galeria Deltei Tulcea.
Cum a reușit un singur om să distrugă galeria Farului Constanța (III)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 19)
Fiecare peluză are cîte un lider de care supușii se tem și atunci cînd dă tonul, și cînd apare la televizor. Din cauza lui, ceilalți sînt golani, derbedei sau, în cele mai bune cazuri, țărani. Steaua îl are pe Mustață, Dinamo pe Elias, Rapid pe Corsicanu, Craiova pe Gabi Blondu’ și, cum ziceam, Farul pe Sorin Mihăilescu.
Cum a reușit un singur om să distrugă galeria Farului Constanța (II)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 18)
Ne propuseserăm pentru săptămîna asta să vă povestim cum a evoluat galeria portuară de la stadiul de tînără speranță la nivelul huliganilor de la Unirea Urziceni. Șeful grupării, Sorin Mihăilescu, ne-a stricat planurile. A trimis un mail lung în care îl ocăra pe fostul șef al galeriei, Nicu Perifan. Acum, n-avem altă soluție decît să așezăm față în față cele două foste căpetenii. Puneți pariurile, începe meciu’!
Cum a reușit un singur om să distrugă galeria Farului Constanța (I)
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 17)
Fariștii se laudă că au fost primii ultrași din țară. Cînd îi contrazice vreun dușman, scot fotografia steagului Ultras Farul ’92. Nici așa nu sînt convingători. Zic rivalii lor că bannerul a fost vopsit retroactiv, în anii ’96‑’97, bazîndu-se pe curioasa lipsă a imaginilor cu steagul discordiei din anul presupusei confecționări. Curios este faptul că pe pînză erau vopsite și două cruci celtice, simboluri de extremă dreapta.
Ultrașii gălățeni. Sau drumul de la cocserie la galerie (II)
La începuturile anilor ’90, zona Galați-Brăila avea de-a face cu un paradox microbistic. Cît timp Brăila juca în A, la meciurile directe dintre cele două orașe erau întotdeauna mai numeroși oaspeții. Cînd dădea Brăila gol la Galați, sărea jumătate de stadion. Reciproca era valabilă. După ce Brăila s-a stins în ligile mici, rivalitatea s-a mai domolit. Dar nu de tot. În timp, brăilenii s-au consacrat ca mari admiratori steliști. Veneau în număr mare să‑și vadă idolii de la televizor cînd juca Oțelul cu Steaua.
3 comentarii.
Ultrașii gălățeni. Sau drumul de la cocserie la galerie
ULTRAȘI TUNȘI ȘI FREZAȚI (Harta galeriilor din România, episodul 15)
Port, șantier naval și platformă siderurgică cu zeci de mii de muncitori chemați de la sate să clădească socialismul. Galațiului îi mai lipsea o echipă de fotbal în jurul căreia să se contopească această societate selectă. Așa a apărut Oțelul, urmașa Metalosportului.
