Trecutul de lăutar al lui Mihai Răzvan Ungureanu

bula mruUn Bumbescu al maidanelor

„Am crescut odată cu Iașiul, în cartierul Tătărași, care este un cartier vechi și totodată nou. Acum 2-300 de ani era un sat, apoi a devenit cartier de margine. Am stat la bloc, sînt un copil crescut între betoane, tipic pentru generația decrețeilor. Nu am fost un tocilar, nu am ratat nimic din copilărie, fotbal am jucat prost dintotdeauna, însă mă pricepeam să faultez și aveam asigurat un loc în linia de fund a oricărei echipe. În ’75 ne-am mutat din Tătărași în centru, în niște blocuri enorme. Am amintiri de coadă, în spatele blocului, pentru că la parter era alimentară, am amintiri de stat pe scaun la coadă, amintiri cu făcut lecții la coadă, de schimbat garda la coadă. Dar amintirile nu erau într-un registru neapărat neplăcut, deși, în 1983, cînd am participat la primul revelion din viața mea, cu colegii de liceu, ca să putem lua pîine pentru revelion am stat la coadă de la ora opt dimineața pînă la opt seara.“

Despre zvonurile privind ascendența evreiască
„Dinspre mamă, venim dintr-o familie veche de negustori din Slobozia, poate și cu ceva picături de sînge albastru, care s-a stabilit acolo în secolul 18. Mă iau după nume, Scărlăteștii, și bănuiesc că există o picătură de sînge grecesc. Pe ramura paternă provin dintr-o familie de români destul de bogați, care au traversat munții din Transilvania spre Moldova pe undeva pe la jumătatea secolului 18 și s-au așezat în zona aceasta, Vlăsinești, Săveni, Dorohoi, Corlăteni. Aveau oi multe și au ajuns destul de bogați. În ’45, familia mamei, care avea proprietăți în Slobozia, a fost deposedată de ele și a plecat la Iași. Bunicul meu a fost reprezentantul în România al Galeriilor Lafayette, care se găseau în magazinul Victoria. Bunicul patern a fost erou, a făcut războiul pînă la Cotul Donului, a luat decorații, a fost prizonier, s-a reîntors în ’44 și a murit pe cîmpul de luptă în Munții Tatra, în Slovacia. Trebuia să fie decorat cu Coroana României pentru merite de război, avea deja ordinul Mihai Viteazul, dar pe ordinul avansat de generalul Avramescu către Rege și trimis către primul ministru pentru contrasemnare, Petru Groza a scris: <A luptat împotriva Uniunii Sovietice, nu se acordă nici o distincție>. Dar bunicul meu era deja mort în acel moment, nu mai prezenta pericol.“

Chitaristul formației Grafix
„Făceam chitară clasică din clasa a cincea, cu Vasile Orac, profesorul de desen. Spre clasa a IX-a, a X-a, văzîndu-i pe colegii mai mari că se interesează de cum se poate face o formație, spre finalul clasei a X-a și începutul clasei a XI-a, patru colegi de generație am început să ne jucăm cu muzica și, încetul cu încetul, a apărut o formulă de colaborare muzicală, o formație pe care am numit-o Grafix. Făceam un fel de rock săltăreț, nu neapărat swing, mai apropiat de Holograful acelor ani. Muzica o făceam împreună, eu cîntam la chitară bas și chitară armonie. Ne-am cunoscut cu o sumedenie de oameni, am luat premii la Cîntarea României, am avut concerte de mii de tineri. Părinții mei au fost la unul, mama s-a înspăimîntat, și nu uit niciodată șocul pe care l-a avut cu noi țopăind pe scenă, cu toată sala de la Casa de Cultură a Tineretului din Iași în aer, cu liceele din Iași urlînd și tropăind de plăcere. O perioadă, solist vocal ne-a fost Irina Bobulescu, acum Irina Radu, de la TVR. Versurile erau în română, că altfel nu puteai ajunge pe scenă, cenzura funcționa foarte bine.“

Capitolul MRU al UTC
„Pionieria era un joc, care a însemnat și tabere, și prietenii în afara orașului. Cu mine lucrurile au fost simple: am fost un elev foarte bun la învățătură, fără ca asta să însemne că am fost un tocilar. În clasa a noua am participat la Olimpiada Națională de Chimie și m-am calificat mai sus. Așa am devenit un fel de stea locală a liceului. Participînd la mai multe olimpiade succesive și ajungînd în faza în care puteam alege dacă să merg la o Națională de Istorie, sau o Națională de Matematică, sau una de Română, lucrurile au mers aproape normal. Cam toți colegii și prietenii preluau lucrurile acestea ca fiind naturale, toți eram UTC, că nu puteai să fi în liceu și să nu fii UTC, iar liceul fiind foarte bun și într-o competiție continuă cu alte licee din Iași, încercau toți să își promoveze în funcțiile de secretar UTC pe liceu pe elevii care aveau și rezultate bune la învățătură sau care erau acceptați de toți elevii. Și așa am ajuns unde am ajuns. Apoi, pe seama cîștigului la olimpiade naționale succesive, s-a ajuns în faza în care fără să mă fi întrebat pe mine cineva, că nu se punea problema, m-am trezit membru supleant al CC al UTC, ceea ce nu însemna nimic, însemna că ții locul cuiva în cazul în care ăla lipsește. Nici nu am beneficiat de ceva, că nu aveai de ce să beneficiezi, și nici am luat-o în serios. Asta nu m-a împiedicat să iau premii I la olimpiade naționale în continuare. Episodul se închide la 18 ani, pentru că apoi am făcut armată. Nu am fost membru al PCR“. L-am întrebat și de telegramele sale de felicitare către Ceaușescu. „Am văzut și eu acele telegrame de felicitare care au apărut, semnate de mine. Nu am avut memoria lor, văzîndu-le, și îmi pot explica de ce, pentru că texte de genul acesta nu erau făcute de liceeni.“

Armata și stagiul de cîntăreț la nunți și restaurante
„Dar perioada mea boemă începe după 18 ani, cu excepția episodului muzical. În paralel, ajunsesem să cînt și la nunți și în restaurante. Nu cu formația, ci cu un om pe care l-am apreciat enorm, Petrică Mandache, rom, instrumentist, cel mai slab om pe care l-am văzut în viața mea, slab și tuciuriu, atît de slab încît îi vedeai oasele, pur și simplu. Avea niște mîini însă absolut fermecate, pe ce punea mîna se transforma în instrument. De la el am învățat tehnici de bas, iar odată, pe un pian ușor dezacordat, l-am auzit atacînd Simfonia a doua de Rahmaninov. De la nunți cîștigam cîteva sute de lei. Trebuia să am grijă să nu afle părinții, dar aveam bani de buzunar. Cîntam din repertoriul Azur, „Se mărită Mona mea“, „Cenușăreasa“, acelea erau deliciul, că nu mergeam să cînt Beatles. Am cîntat și în armată, pe care am făcut-o la Cercetare în adîncime, divizia a zecea din Constanța. Nu a fost o armată ușoară. Am fost un lunetist destul de bun, dar au fost și episoade mai neplăcute. Un coleg de generație nu a avut ceva mai bun de făcut decît să mă toarne la CI-stul unității pentru nu știu ce tîmpenii vorbeam prin dormitor și CI-stul a fost foarte serios și m-a pocnit. Au fost multe întîmplări, de pildă săream gardul unității și mă duceam să cînt la Restaurantul Boema, în weekend, mai ales. Mă dădeam după cortină ca nu cumva să mă vadă ofițerii și subofițerii care își scoteau soțiile seara la restaurant. Mai complicat a fost un episod, pe 13 noiembrie 1987. Noi eram TR-iști, dar lîngă noi era o unitate de tineri care făceau armata lungă, de un an și patru luni, și aveam printre băieții de acolo un prieten care avea în grijă o stație mare și cu care reușisem un aranjament. Seara, cînd toată lumea se culca, el ridica antena, îi dădea drumul și mai trăgea muzică de la Europa liberă. Și el ne spune pe 13 noiembrie: «Măi, se întîmplă ceva în țară!» Pe 14 a fost alarmă. Pe 14-15 am fost cu muniție de război la noi, pregătiți de intervenție. Eram copii. Nu ne-a spus nimeni despre ce e vorba, am aflat abia pe 16, cînd muniția a fost retrasă. Eram pregătiți probabil să intervenim la Brașov. Ce s-ar fi întîmplat? Bună întrebare. Eram un copil de 18 ani căruia-i pui pușca în mînă și care are în spate un ofițer care-i zice «Ordinu-i ordin!».“

În lumea Bucureștiului
„În anul 2, eram în plină perioadă boemă, locuiam la un prieten al meu, eram și puțin certat cu părinții. La Iași era un grup de intelectuali disidenți, ale căror întîlniri au continuat apoi, după ’90, Alexandru Călinescu, Sorin Antohi, Luca Pițu, Liviu Antonesei. Și am gravitat ca mezin pe lîngă grupul lor, pe lecturile lor, pe interesele lor, pe prieteniile lor, pe discuțiile lor academice. Tot așa cum a am gravitat pe lîngă cenaclul Quasar, care era unul dintre cele mai puternice cenacluri de SF din România. Acolo l-am cunoscut și pe CTP. Scriam un SF slab, un fel de ucronii, dar îmi plăcea că simțeai atmosfera de underground cultural. Cam atunci am devenit redactor la revista Dialog, care era cumva într-o concurență cu Opinia Studențească. După ’90 am fost și la București, am făcut revista Tinerama, cu Bogdan Teodorescu, care era redactor șef al Tineramei. M-a adus Max Bănuș, care a venit în Iași și prin intermediul prietenilor a început să caute redactori. Mai întîi prin recomandări apoi mi-a făcut invitația și am venit și la București unde am stat în căminele armatei, în 1991-1992. A fost primul meu episod bucureștean. Apoi am plecat din țară, în Germania și au început contractele de cercetare cu Universitatea din Freiburg.“

Un caz „Căpitanul Soare“ cu tînărul MRU
„În timpul facultății, mă interesa începutul epocii moderne în Principatele Române. M-am ocupat de felul cum societatea evolua pe parcursul a aproape 100 de ani, sfîrșitul sec. 17 și începutul sec. 18, în perioada Regulamentelor Organice. Am început să scot documente care să arate caracterul multicultural al societății urbane. Pe baza acestor acumulări de cercetare am început să scriu studii care la sfîrșit s-au strîns într-o teză de doctorat despre integrarea confesională și convertirea la ortodoxie. Cercetările s-au extins pe toată Moldova și au intrat în vizorul meu comunitățile evreiești, comunitățile de ceangăi, de catolici. Cineva din Facultatea de Istorie a interpretat cercetările astea într-o notă antinațională și m-a turnat, amplificînd o chestie inexistentă de fapt. M-am trezit cu un domn de la SRI care a început să mă certe că nu fac istoria lui Mihai Viteazul. Ce mă interesează minoritățile? Într-un punct, lucrurile au devenit neplăcute, cu telefoane acasă, cu amenințări. Mai tîrziu mi-am dat seama că era o foarte proastă încercare de recrutare. Sub presiune, am început să îmi caut prietenii la București și cel care mi-a sărit în ajutor, și nu o să-l uit niciodată, a fost Cornel Nistorescu. Îi sînt în continuare recunoscător. Iar cel care s-a comportat instituțional foarte bine a fost Virgil Măgureanu care s-a deplasat la Iași ca să îmi spună că a fost o greșeală. Și așa a apărut singurul comunicat al SRI prin care instituția își cere scuze, fără ca eu să pretind asta. Asta s-a suprapus cu ceea ce i se întîmpla lui Horia Patapievici, în cazul Soare.“

Un istoric în PNL, apoi SIE
„Tatăl meu a fost membru al Alianței Civice, apoi al Partidului Alianța Civică, așa a a ajuns viceprimar la Iași împreună cu Constantin Simirad. Cît am fost plecat la Viena am ținut legătura cu mulți din țară, fusesem secretar de stat la externe, știam politica din București și, în 2004, pe seama dialogurilor pe care le aveam cu cei din etajul de conducere al Alianței DA am primit oferta de a veni în cabinet, fie pe poziția de ministru al Apărării, fie pe poziția de ministru de Externe. Acesta a fost episodul intrării în PNL. Apoi, în SIE, a fost o perioadă interesantă, o a treia maturitate, am învățat enorm. După ce vezi politica externă și cea de securitate de la nivelul portofoliului de ministru, vezi și dedesubtul umbros. Am căpătat răspunsul la multe întrebări. Ca fost director, astea fac parte din zestrea mea de cunoaștere și îmi gîndesc pașii și în funcție de ceea ce știu. Nu e însă bine întotdeauna să știi mult. Are și necunoașterea beneficiile sale.“

Alexandru Vărzaru (Revista Kamikaze, noiembrie 2012)

Remus Cernea: „Dacă apare Dumnezeu lîngă noi, la masă, m-ar interesa ce muzică ascultă“

—–

Florin Tudose: „Ponta seamănă tot mai mult cu Ceaușescu, în vizitele de lucru pe care le postează cu insistenţă”

Comentează

Comentarii:

  1. Vlad says:

    As dori sa stiu daca folosea crema de maini domnu Ungureanu in armata,si ce marca folosea ca sa nu ii alunece degetul pe tragaci, si as mai dori sa stiu daca toti lautarii din formatia de nunti a dumnealui se dadeau cu aceeasi marca de parfum sau nu.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 1.0/5 (4 votes cast)
    • Nicolae says:

      Intreaba-l pe Gadea. Chiar merita sa stii, aceste doua intrebari fiind singurele la care nu stiai raspunsurile. Daca tot ai raspunsurile la orice, spune-mi te rog: Cacarau sforaie? Detaliul asta nu a fost relatat nicaieri, nici macar la B1.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 5.0/5 (8 votes cast)
    • matei says:

      Domnu Vlad esti ironic dar nu iti merge ,
      MRU este viitorul luminos al tarii,
      singura speranta,
      salvatorul natiunii,
      iar noi votantii lui suntem saraci da’ dirji si nu cedam in fata uslasilor.
      Asa sa stii!!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    • Miriam says:

      INCEARCA SA NU TE MAI UITI LA ANTENE!
      castigi mult.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
  2. patru ion says:

    vladutule daca vrei sa stii si ce gust are ,mi-am dat eu pe tragaci.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
  3. gar nicht says:

    PROBABIL ar fi inceput cu dreptul o cariera MUZICALA.
    IN POLITICA a intrat cu STANGUL si va sfarsi intr-o mare EROARE.
    CAPACUL de la COSUL DE GUNOI AL ISTORIEI, este DESCHIS PENTRU el.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  4. doru1943 says:

    Ce le/condeiaza,maramoiul…!!! Nu e de mirare,o boarfa ajunge in parlament[dar cate..]si un lautar jidan sef al SIE !!! Halal!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  5. Olimpia Iancu says:

    Povestea e de-a dreptul draguta.Habar nu aveam ca are talent la cantat,asta daca nu cumva inventeaza,ca sa-si umanizeze profilul! Acum degeaba se chinuie “sa dreaga busuiocul”.Dupa ce a aparut cu “Mona lui”,pe geamul acela cat palma,de la “garajul”sefului,dupa ce s-a ales cu porecla de “unguent”,nu-l mai reabiliteaza nimeni si nimic.Pacat de el si de ambitia lui nemasurata! Mai de vreme sau mai tarziu,se spune ca “D-zeu nu bate cu boata,ci cu fapta”! O fi venit timpul si pt.el !Asta si pt.faptul ca i-a tradat pe liberali!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  6. Murphy says:

    Bai MRU, daca ai facut armata la cercetare in adancime si mai ales ca TR-ist unde naiba ai fost tu lunetist. Cred ca ai confundat gaura cheii cu luneta. Lasa vrajelile astea de doi lei ca te spun lui Dinu, care era la Adancime in perioada aia!!!!!!!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  7. leila, invatatoare pensionara says:

    Ai avut viaţă amară, Cenuşăreaso!…
    de Lelia MUNTEANU Publicat la: 15.11.2012 22:23 Ultima actualizare: 16.11.2012 00:21

    Mi-a plăcut maxim. E de belea! Cooleanu! Şi eu care-l credeam un azbete… Trebuia să ştiu că-i uns cu toate alifiile.

    Ne-a pus-o artistic: cică, atunci când era utecist şef, cânta pe la nunţi hiturile nemuritoare “Se mărită Mona mea” şi “Cenuşăreasa”. Mă jur că aveam faţă de el – până acum câteva ore – un complex de inferioritate. M-am prins: maximalismul lui metafizic e, de fapt, un delicios minimanelism.

    S-o fi uitat la sondaje ca milogu-n traistă şi a fredonat refrenu: Aualeu, ce să mă fac, Falcă, eu? Cel mai guşper din stafful de campanie a găsit soluţia: Dă-te bine pe lângă electorat! Ia-l la sentiment! Zi-i cum erai dumneavoastră mic şi abătut şi, ca să-ţi poţi plăti, după Revoluţie, masteratul la Oxford, ai dat-o-n manele avant la lettre. Vorba la cântec: “Rău te-ai chinuit/ Până ai crescut/ Munceai de la zece ani/ Munceai pentru bani”… O să rupă lumea urnele, o să te umple fraierii de ştampile, cu lacrimi în ochi!

    Dacă, prin absurd, nu ţine figura, îi propun distinsului gurist să se întoarcă la manele, după alegeri. Le pune băieţilor din Forţa Civică Band câte-un instrument în mână şi – la valoarea & talentu lor – scot de-o icră neagră.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  8. ion ionescu says:

    si eu cred ca doreste sa-si “umanizeze” profilul. nu-l prinde! mai bine ramanea la ala de tocilar. e nevoie si de astia, care au studiat, nu numai de manelisti. si cu intamplarile din armata cred ca exagereaza: una-i aia cu lunetistul, pe care a sesizat-o si Murphy, si a doua, mai gogonata, e aia cu ridicatul antenei si ascultatul Europei Libere. cine a facut armata inainte de ’89 stie ca acest lucru se putea intampla o data, maximum de 2 ori, pana sa te prinda CI -stul. e cam cusuta cu ata alba.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  9. Zadkielix says:

    Hai ca-i buna!
    Nici nu -mi inchipuiam unde “zace” talentul, in stare pura…
    =)))
    Nu de alta, dar o asemenea ‘valoare” ar trebui recompensata!
    =)))
    MRU este fara doar si poate viitorul luminos al tarii,Este singura speranta,adevaratul salvator al natiunii…
    Nu neramane decat sa speram ca…noi votantii lui suntem saraci da’ convinsi sa nu cedam in fata altor “salvatori” ai patriei si sa le facem “jocurile” uslasilor.
    =))))

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  10. Varaticeanu Nicolae says:

    Interviu nevinovat!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  11. […] mizere politicianiste făcute de atâţia alţi trepăduşi politici, ce a făcut MRU măcar are ceva legătură cu muzica. Palidă consolare, desigur. Dar se pune, […]

  12. dan says:

    “că nu puteai să fi în liceu și să nu fii UTC”

    sa fiim seriosi, zic :P

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

} ?>