Ecoterorismul, o noţiune de redefinit (III)
Iertare şi credinţă nouă
„Trebuie să mă ierţi, nu pot evita să nu fiu fără de măsură în ceea ce consider esenţial“, îmi vine să spun, citând spusa lui Ernesto Sabato din volumul Înainte de tăcere, un testament ecologic în ultimă instanţă. Fiindcă esenţiale consider a fi acum aerul, apa, solurile şi biodiversitatea, iar în relaţie cu ele, redefinirea ecoterorismului. OK, OK, am înțeles, nu mai insist, ne-am pus de acord încă de data trecută: adevăratul ecoterorist este omul cu manşete albe. Dezvoltatorul – fie el asfaltator, constructor ori primitiv „operator de turism“, adică un soi de hangiu mai lustruit – şi, îndărătul lui, un alt ignorant hulpav cu pretenţii de ctitor: politicianul.
Biserici pentru popi, drumuri pentru asfaltatori
Legătura între ortodoxie şi asfalt o fac, n-o să credeţi, credinţa în ochiul dracului, sihăstriile montane şi dezvoltatorii specifici. Fiindcă nu mai este un secret pentru nimeni că schiturile şi mânăstirile s-au înmulţit prin sălbăticii ca ciupercile, ele făcând trebuinţă mai cu seamă dezvoltatorilor în sutană, preoţi şi călugări. Necesare în primul rând asfaltatorilor, drumurile făcute pe bani publici (şi „banii europeni“ sunt tot publici!) împânzesc şi ele munţii, chiar dacă multe dintre ele sunt inutilizabile, blocate fiind cu zăpadă în majoritatea timpului. Iar faptul că în mânăstiri şi pe asfalturi colcăie sezonier indivizi obsedaţi doar de ochiul dracului desăvârşeşte coincidenţa.
Păcătoşii doctori fără de doctorate
Cum vremea sfinţilor doctori fără de arginţi a apus, documentaţia DN 66A („Drumul lui Băsescu“) a permis păcătoşilor doctori fără de doctorate, dar flămânzi de arginţi, să scoată la mezat probitatea lor profesională şi, odată cu ea, viaţa sălbatică din sudul Parcului Naţional Retezat. Iar dovada că ecoteroriştii pot fi găsiţi şi prin universităţi, luând chipul unor doctori Mengele, o fac paginile cu semnături din documentul „Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului“ elaborat de societatea Ecoterra SRL. Conform documentului, locuitorii Retezatului – cei înveşmântaţi în blănuri, pene, solzi, chitină şi frunze – nici nu existau şi nici nu treceau pe unde urma ca „drumul lui Băsescu“ să strivească natura. Fie că nunteau, asemenea acestei perechi de păstrăvi (foto 1), fie că se semeţeau dinaintea obiectivului ca această nevăstuică (foto 2), fie că mormăiau mulţumiţi ca Martinel (foto 3), ei nu bănuiau ce li se pregăteşte. Crima era normală însă, câtă vreme, chiar pe documentul pomenit, lectorul Sinitean Adrian și asistentul Duma Ioan, de la Universitatea de Vest din Timişoara, apar ca doctori în biologie, ceea ce nu erau, sub aripa conf. dr. Stănescu Dan (foto 4).
Trecea doctórul
Nu e nici o greşeală, chiar dacă rezonanţa intertitlului v-a trimis la Trecea condorul, hitul anilor ’70, omagiind zborul condorului şi înălţimile andine. Carpatini şi ceva mai modeşti, noi ne-am fi mulţumit dacă trecerea doctoroizilor în biologie prin Retezat s-ar fi soldat chiar cu mai puţin: identificarea vreunei acvile de munte, a vreunui viespar ori a vreunui guguştiuc patriot, fidel plaiului mioritic. N-a fost să fie aşa: în actele ştiinţificilor timişoreni, acvila de pe stema ţării a dispărut, viesparul a tulit-o spre sud, ofensat că a fost confundat de universitari cu şorecarul comun, iar guguştiucul a migrat şi el spre ţări mai calde, deşi până la studiul cu pricina, fiind o pasăre sedentară, nu o făcuse vreodată nici în ruptul capului. (Nicolae R. Dărămuş)
(Va urma)
Comentează
Comentarii:
Indemn: daca ii cunoasteti, zgariati-le masinile!
Sunt doar niste patetici de biologi universitari, din pacate naturalistii constituie o specie pe cale de disparitie in lumea de azi.
Chestia cu gugustiucul e hilara intr-adevar (oare ei nu au presarat niciodata, iarna, pe pervazul geamului firimituri de paine pentru “turturelele gulerate” – cum le zic englezii ?). Dar pe de alta parte, ce sa caute gugustiucul acolo, cand se stie ca traieste pe langa asezarile omenesti ?
Totusi nu m-as lega prea mult de faptul ca n-au putut sa deosebeasca un viespar de un sorecar – chiar si in Collins Bird Guide editia a doua se spune ca sunt usor de confundat cele doua specii, si particularitatile dupa care pot fi identificate nu-s tocmai lesne de aplicat in pratica …
Stimate dle Dărămuș,
pentru ultimul aspect al activităților (pasiunilor) Dumneavoastră – pescuitul cu năluci la răpitor în maniera catch and release mi-ar fi plăcut să Vă pot cunoaște personal; am fi avut un numitor comun și o, desigur, bună înțelegere în domeniu. Nu însă și pentru cele scrise (gen gazetă de perete cu fruntași și codași de care mă îndoiesc să nu Vă mai fi amintind cel puțin din anii de școală) ca în cele de mai sus.
Cum întreaga referire la studiul doctorilor sfinți, doctorilor păcătoși, doctorilor fără doctorate, doctorilor Mengele, științificilor timișoreni, flămânzilor de arginți, ”experților” năimiți, ”calicilor de știință” fără cunoștință, ecoteroriștilor, giumbușlucarilor cu neveste în dormitor peste care să cadă vreun TIR, etc., este o penibilă dezinformare (via rara avis Păun) și mai cu seamă că semnăturile celor trei (fotocopiate macro dar nu și restul) puse de discutații doctori pentru a consfinți valabilitatea unui înscris cu titlul: ”Raport la studiu de evaluare a impactului asupra mediului”, este falsă și calomnioasă. Ceea ce a ieșit din mintea și mâinile noastre este cu totul altceva. Iată de ce sunt dispus la o corespondență amiabilă în care să probez cele spuse, dacă este necesar cu documente. Adresa mea de mail o aveți expusă mai sus. Nu de alta dar mi-aș dori, desigur pentru Dumneavoastră, să nu mai fiți pus în situația de a împușca ciobanul pentru neglijența de a-i fi fost prădate oile de către lup lăsînd turma fără păcurar ci mai degrabă sursa pagubei, adică lupul.
Maestre DS, banuiesc ca din cum va asumati piezis rolul in pocinog ati fi chiar conf.dr. Stanescu Dan. Asa-i? Ce vreti sa spuneti la capatul acestor cimilituri absconse? Ca semnaturile Dvs au fost nedrept folosite ca sa legitimeze un fals raport? Cine-i de vina? Acarul Rara Avis? Sau chiar Dvs – ca vi s-au deturnat cercetarile si s-au aliniat la scopul smenarilor care v-au angajat? Veniti cu marturii complete, ca altfel noi vom continua sa va banuim partasi consensuali la o imensa porcarie. Iar faptul ca sunteti concitadini cu raposatul COMTIM nu e chiar de natura sa atenueze duhorile. Dimpotriva!
Domnule DS, voi cere adresa dvs. administratorului de site, spre a va contacta.
[edit admin: sent]
Va asigur ca nu am nici cea mai mica intentie de a pedepsi “ciobanul” din ecuatia dumneavoastra, dar nu pot sa nu observ ca “lupul” ( ca biolog – banuiesc- in locul dvs. eu nu as fi ales lupul drept simbol pentru RAU, “ciobanul” fiind insa absolut adecvat ca simbol al afacerii “drumul Basescu”) se foloseste de diversi omuleti-argument spre a-si umple burdihanul cu euroi din modernizarea “infrastructurii” (investitii inoportune si neeconomice). Fenomenul trebuie impiedicat cu orice pret in putinele insule de natura sanatoasa care au mai ramas in Carpati. Legalul este din ce in ce mai putin moral si acest fapt trebuie sa primeze si in deciziile stiintifice. A desparti stiinta de morala este PERICULOS!
Stimate dle Daramus, sunt departe de a vedea in lup un simbol al raului, dimpotrivă; am convingerea că a-ți înțeles sensul zicerii. Nu merită să căutați vinovați acolo unde nu sunt; este interesant că întotdeauna se lovește în cel de bună credință bălăcărit ca mai sus în rostirea Drumum Nostrum 666 și nu în factorul cauză. Într-adevăr nu am semnat un studiu de impact ci pur și simplu o informare solicitată pe plan local. Despre rest vom mai discuta fără a ieși din limitele realității și nicidecum cu intenția de a răstigni pe unul sau pe altul. Oricum mulțumesc pentru amabilitatea de a fi răspun. Și încă ceva, de fapt suntem pe aceeași parte a baricadei ”chestiune” confirmabilă de către tații unora de la Milvus cu care am conlucrat și avut relații de prietenie. Oare dl Kelemen își va fi aducând aminte?
Domnule DS daca aceste documente contravin cu cele spuse de D-l Daramus de ce nu sunt ele publice?
Am vrea sa le vedem si noi restul cititorilor, nu numai D-l Daramus.
Iar relatiile dumneavoastra de prietenie nu trebuie a fi confundate cu profesionalismul unei meserii.
Din nou problema profesionalismului; cred ca după 50 de ani de activitate în breaslă, definitoriu într-un fel pentru devenirea ornitologiei (profesioniste) în țara aceasta, implicat în domeniul protecției naturii tot de atâția ani cu rezultate în cercetare care au depășit hoarele vetrei noastre, nu am admis și nu admit nici în cazul de față ca un demers științific să fie judecat doar pentru faptul că a fost elaborat cinstit și nu deturnat în favoarea unui anuimit interes. Lucrarea încropită de noi a rezultat ca urmare a solicitării amiabile dintre doi universitari cu scopul de a oferi o imagine a tronsonului de drum atât de mult discutat, pentru un moment dat; deci imagine și nu ca elaborat definitiv. Nu s-a pomenit în nici un moment că este vorba de un studiu de impact și care studiu, după cum am înțeles, nici nu a fost solicitat de drumari. Metodele folosite, se pare că și limbajul de care am uzat a depășit nivelul de înțelegere a celor care au fost puși a ne judeca. Au existat și luările noastre de atitudine față de asemenea judecăți intruzive, cum riposte vehemente vis-a-vis de răstălmăcirea informației noastre științifice solicitând totodată să nu mai fie pomenită la fiecare pas UV Timișoara ca sorgintea răului din lume. Suntem totuși, dacă nu prima, una dintre componentele consorțiului național (!) și ca atare sensibili la orice blamare. Deoarece nu este posibil a se afișa într-o rubrică de răspuns tot ceea ce ar fi de spus și adresându-mă ASV voi spune că documentel existente, numeroase, nu credem ar putea fi afișate public în nuditatea lor; l-am ales pe dl Daramus ca verigă de ajuns la adevăr, gândindu-mă că la vârsta pe care o are este mai cumpătat în judecăți și prin pregătirea academică a Domniei Sale mai nimerit spre o nepărtinitoare judecată. Doctorul spunea că poate fi despărțită știința de morală. Nu cunoasștem o asemenea stare dar știm că este totalmente imoral să denaturezi adevărul științific chiar numai pentru a da bine. Si chiar dacă undeva în știință s-a greșit atunci voi spune ce mi-a rămas întipărit, din primii ani de facultate în minte urmare a discursului unui mare biolog dispărut: ”…ridicați greșelii o statuie că prin ea ajungeți la adevăr”.
Cred ca intelepciunea nu se arata in mod necesar odata cu inaintarea in varsta. O arata si faptul ca ati acceptat colaborarea pe subiectul dn 66a in cunostinta de cauza. Subiectul era deosebit de controversat inca din 2006 de pe vremea lucrarilor la tronsonul 2 al drumului. Mai mult, la cele 4 dezbateri publice din octombrie 2009 studiul pt tronsonul 3 a fost sustinut de un membru al echpei Dvs a carui semnatura este afisata mai sus. Spuneti ca nu ati facut un studiu, dar acest membru al echipei a sustinut tocmai un studiu. Cum imi puteti explica acest fapt?
Parerea mea ramane ca sta in puterea Dvs domnule profesor DS sa indreptati lucrurile inainte ca basculantele si drujbele sa inceapa spectacolul distrugerii in primavara ce bate la usa.
Kelemen, Kelemen…parca asta-i vanator, nu? “Milvus” nu e pasaport de buna purtare. Domnule profesor, faptul ca nesimtitii ni se urca in cap se datoreaza IN PRIMUL RAND celor din tagma Dvs, cu coloana vertebrala ‘mladioasa’. Asteptam cu interes sa va dovediti barbatia. Dar nu ca Claudiu Bleont…
Pentru domnul DS:
V-am scris. Inca nu am primit niciun semnal de la dumneavoastra. Mai am o adresa:nicolaedaramus@yahoo.com
Poate ca o preferati. Astept. Multumesc.
Adevărul e crunt. Munţii noştri sunt împânziţi de drumuri, iar locaşuri sfinte apar peste tot. Dar acum lipsa unui drum nu mai este un obstacol pentru că off-road-erii, atv-iştii şi alţii asemenea străbat munţii non-stop pe păajişti, poteci şi drumuri de tractor. Acum deschidem drumuri modernizate pentru a distruge habitate, pentru a spăla sute de miliarde, pentru a de de furcă şoferilor şi drumarilor pe timp de iarnă, pentru a deschide noi trasee pentru nesimţiţii posesori de mormane de fiare numa’ bune de off-road. Drumurile publice sunt toate pline de gropi şi nu suntem în stare să le reparăm, ne mai trebuie altele prin zone cât mai sălbatice. În Retezat s-a umplut de vile, acum mai trebuie şi un drum care să fierăstruiască viaţa sălbatică a muntelui, pentru a fi setul complet.
Cât despre locaşurile sfinte, sunt unele în care se vieţuieşte conform pravile monahale, iar monahii sunt în oarecare armonie cu natura (le ajung arborii uscaţi pentru foc, fructele de pădure şi ciupercile le asigură o mare parte din hrană etc.), dar sunt şi alte situaţii…
Se construiesc încetul cu încetul nu numai în munţi ci şi prin lume, însă pe zi ce trece sunt tot mai goale.