Ecclesia, lupul şi fluturele

În epoca de aur a democraţiei ateniene, ecclesia pedepsea drastic pe cei care formulau şi susţineau propuneri legislative contrare interesului comunităţii. La ora actuală, ţărănistul Vasile Lupu, iniţiatorul legii de restituire a proprietăţii pe principiul restitutio in integrum, şi oportunistul său discipol, Gheorghe Flutur, promotorul liberal al acesteia, sunt însă liberi şi „bine-merci“, deşi aplicarea legii 247/2005 a avut şi are efecte absolut dezastruoase asupra ecosistemului forestier. Fragmentarea acestuia și tratarea pădurii, a resurselor sale de fructificaţie, a faunei şi a solului forestier de către proprietari şi administratori în registrul hulpav-discreţionar al principiului „cu ce-i al meu fac ce vreau eu“ au condus la situaţii de o gravitate extremă, care vor afecta ireversibil biodiversitatea şi, în contextul schimbărilor climatice, calitatea vieţii pe termen lung în Romania. Cum pe Gheorghe Flutur – în calitate de senator PNL şi de ministru al Pădurilor – l-am avertizat repetat, în scris şi cu martori, asupra viitoarelor efecte nocive ale privatizării „fizice“ şi sub bornă a eco-patrimoniului forestier, cred că judecarea sa, măcar jurnalistică, este cuvenită. Şi o subliniere pentru pripiţii care citesc pe diagonală: alegaţiile mele nu privesc restituirea arabilului şi imobilelor, care fără om nu rodesc.

„Agentul“ şi ceva melancolii

În aprilie 2010 găsisem automobilul „agentului economic“ undeva spre fundul pârâului Gândacu, afluent de dreapta al Bistriţei Aurii. Trona între jegurile obişnuite ale unei tabere de drujbişti şi, nu departe de el, dozele de bere zăceau răpuse, alături de un panou pe care scria „Păstraţi liniştea vânatului“ (foto 1,2). Aparţinând pe vremuri statului şi administrat de Direcţia Silvică Suceava prin ocolul silvic Iacobeni, terenul conţinea arborete sănătoase, compacte şi bine gospodărite. Dacă adaug că, primăvara, cocoşii de munte, iar toamna, cerbii ofereau un spectacol emoţionant şi nu uit de întâlnirea mea la căderea nopţii cu un urs care, discret, m-a evitat zburând parcă peste potecă, melancolia mea poate stârni critici eroice literaţilor de salon.

Panouri spoite cu spoiala legii

Astăzi, noii proprietari îşi clamează la drum dreptul asupra pădurilor din valea Gândacului. Nu contează că locuiesc dincolo de munte, peste cumpăna de ape, în bazinul Someşului Mare din judeţul Bistriţa Năsăud. Sau poate că dimpotrivă, conteză exact în sensul rău. Panoul de avertizare al noilor proprietari bistriţeni stă înfipt lângă vechiul panou al Romsilva Suceava (foto 3). Pe dosul său sunt scrise o seamă de interdicţii legale, menite protejării pădurii. Printre ele, „tăierea, ruperea, scoaterea din rădăcini şi zdrelirea arborilor şi arbuştilor“, alături de alte îngrijorări pe cât de normale, pe atât de ridicole şi dispreţuite în România (foto 4).

(va urma)

Nicolae R. Dărămuş