Falseuri mormăite în corul vânătorilor
Povestiri antivînătoreşti
Imaginile parvenite redacției de la un binevoitor mă obligă la câteva consideraţiuni de ordin legal şi, deopotrivă, moral. În prima imagine, într-adevăr, pe lângă dl. Neculai Şelaru, preşedintele executiv al AGVPS, pe lângă dl. Dieter Schramm, bătrânelul fercheş cu mustăcioară de nea, fost preşedinte al Conseil International de la Chasse (CIC), o recunosc pe domnişoara Larisa Barbu, dama cu pleata răzăşească. Fiind tare în largul ei între atâţia masculi cu puşcă, ea pare desprinsă din filmele haiduceşti cu o altă Barbu: Marga. Reprezentând vânătorimea română la Sofia în 2010, pesemne că vânzarea de trofee de vânătoare, practicată online de Larisa Barbu (vezi Kamikaze nr. 21/mai 2011), face parte din măsurile româneşti „anticriză“. Vinde fiecare ce are: un porc, un tăuraş îngrăşat, un goblen, un urs, un bursuc etc.
Natură moartă cu blondă vioaie
Îngrijorătoare, mult mai dezamăgitoare şi mai tristă este cea de a doua imagine, în care se văd doi urşi capitali ucişi, fiecare, cu siguranţă, având peste 450 de puncte CIC, precum şi doi ursuleţi de vreo doi ani, unul părând a fi isprava vânătorească a unei blonde prevăzute cu carabină semiautomată. În această a doua fotografie îi recunosc pe dl. Neculai Şelaru, precum şi pe dl. Armand Chiriloiu, şeful compartimentului de vânătoare al R.N.P. „Romsilva“. Ce caută dumnealor – în calitate de specialişti – în această poză neinspirată pare, totuşi, inexplicabil. Cu ce prilej a fost ea făcută, cum de au fost ucişi patru urşi la o vânătoare – specie strict protejată conform legislaţiei europene! –, cine, cum, cui şi pe ce motive a aprobat derogările pentru autorizaţii urmează să aflăm.
Adevărul şi numai adevărul
Cum în contextul legislaţiei europene derogările pentru vânarea ursului brun trebuie să fie bine argumentate, generate de pagubele produse în şeptel, în gospodării, culturilor sau prin potenţialul periculos al unui anume individ, bine identificat, „nărăvit la om“, foarte probabil că victimele au fost urşi absolut inocenţi. Iar hârtia a suportat orice învinuire, căci morţii nu mormăie. Cum dl. Neculai Şelaru s-a manifestat în scris nu o dată – fie în revista Vânătorul şi Pescarul Român, fie în acte oficiale asumate – împotriva vânării masculilor capitali (care asigură calitatea genofondului speciei şi a căror dispariţie prin vânătoare a destructurat populaţia ursină carpatină), prezenţa sa la acea vânătoare, fie şi numai ca invitat fără armă, este cel puţin o gafă. Dacă imaginea datează din anii ’90, când încă România nu se integrase în UE, ar mai fi o şansă ca ea să fie, cât de cât, morală.
Nicolae R. Dărămuş
Comentează
Comentarii:
De cate ori citesc un articol al domnului Daramus, ma trec fiorii. Chiar nu-mi pot inchipui, desi exemple sunt la tot pasul, ca omul poate sa decada intr-atat. Inca de cand scria in Catavencu, simteam o durere aproape fizica la cititul atator grozavii cate se pot intampla intr-o tara in care respectul fata de lege este ultimul lucru care sa preocupe vreo autoritate a statului.
Ma uit la ranjetul plin de mandrie tampa al personajului din stanga celei de-a doua fotografii si-as fi tentat sa spun ca daca Dumnezeu a lasat sa fie atatia imbecili pe fata pamantului (desi, parca la noi densitatea e mai mare), ar trebui sa-i ingaduim si noi. As face asta daca n-ar fi vorba si de sarmanele vietuitoare, ucise pentru satisfacerea unor orgolii nemasurate. Legea nu-i atinge, dar poate ca un gand de “bine” tintit ii va face sa le ţiuie macar o ureche, sa li se-nroseasca ochii, sa le curga vreun firisor de sange din nas si atunci cand or avea mai mare nevoie, sa nu li se scoale.
O imagine de coşmar pentru tot iubitorul de natură, de frumos, de viaţă. 2 urşi capitali şi doi ursuleţi e prea mult. Fotografia pare desprinsă din finalul unei vânători de-a lui Ceauşescu. Măcar el era singurul vânător român autorizat la urşi. Dar acum tot prostul posesor de carabină şi jeep vânează urşi. Apoi se vede în fundal o construcţie ciclopică;L aceea e cabană de vânătoare?!?
Iar vânătoriţa blondă începe să apară tot mai frecvent în preajma vânătorului-şef. Motivul nu-i greu de ghicit.
Dacă Ovidiu Ionescu a făcut greşeala capitală de a ridica embargoul vânării ursului brun (apoi s-a mulţumit să împuşte un urs, poate şi alţi urşi), iată că rivalul său într-ale învăţământului cinegetic culege roadele din plin. Aşa ne distrugem fauna carpatină. Acum urşii, apoi cerbii, caprele negre, căpriorii, mistreţii, râşii, lupii se vor vinde pe valută şi pe satisfacerea unor orgolii nejustificate.
“Murim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”. Cam asa ar trebui sa sune o zicala de-a lui Mircea Badea, daca Mircea Badea ar fi urs…
Tot frustratul vrea sa fie performer. Si ce performanta mai mare, mai datatoare de adrenalina poate fi decat sa impusti, sa iei viata cuiva? Pe moment e legal sa impusti doar animale, dar acesti 2% frustrati si bolnavi nu ar avea ici o retinere sa faca o vanatoare de oameni, numai sa li se dea prilejul. Si atunci ar face-o probabil tot din ascunzisuri, de pe cladiri inalte, cu arme performante, pentru ca vietile lor sunt prea importante ca sa si le riste. E jalnic, e revoltator, e dezgustator.
Va raciti gura degeaba, Selaru ramane……e prea bine ancorat .
5 art in Catavencu si nimeni nu face nimic, o fi facand selaru o vatoare si pentru cei care ar trebui sa se ocupe de problemele din AGVPS
E revoltator ce se petrece la noi. Mi se face frica.Oamenii astia chiar nu au niciun Dumnezeu. E firesc sa ni se faca frica.
As vrea sa vad o reactie la articolele lui N. Daramus.O reactie mai consistenta a multelor ONG-uri care se numesc ecologiste.
@mitrasca: si mie mi se pare laşă atitudinea ONG-urilor care au drept scop protejarea animalelor (si a naturii, in general). Ne inflamam si zumzaim pe la toate televiziunile cand e vorba despre cainii fara stapan (care trebuie si ei ocrotiti, nu-i vorba), dar cand e cazul sa intervenim pentru curmarea unor masacre care pot duce la disparitia unor specii, tacerea e totala. Poate ca totul se reduce la bani. Pacat!
” Li s-ar rataci gloantele unii intr-altii ! ”
criminali de genocid !
@mitrasca – Spuneti ca vreti sa vedeti o reactie mai consistenta a multelor ONG-uri care se numesc ecologiste. Ati incercat sa va implicati intr-un ONG sa ii ajutati, sa deveniti membru, sa fiti militant? Poate asa ei ar fi mai “consistenti”, cu aportul dvs.
Bineinteles ca puteti comenta orice pe internet, insa poate ar fi de mai mare folos chiar sa infiitati dvs. un ONG sau sa alegeti unul care vi se pare mai credibil si sa veniti pe baricade, nu doar sa “va asteptati” la ceva din partea altora
Asa si cei din domeniul ONG “asteapta” sustinatori, voluntari, militanti, donatori. Au dreptate sa aibe asteptari? Aveti dreptate sa aveti asteptari? In ce categorie din “asteptarile” ONG va incadrati?
Nici un ONG nu are nici o obligatie fata de nimeni decat fata de misiunea pe care si-a asumat-o prin statut. Mai mult, sunt foarte multe ONG-uri “ecologiste” cu misiuni atat de diferite incat orice generalizare a cazului lor nu poate denota decat necunostinta de cauza, rea vointa sau superficialitate.
@ ion ionescu Puneti in aceeasi oala ONG pentru drepturile sau protecita animalelor domestice cu ONG pentru consevarea biodiversitatii. Care sunt doua categorii distincte de ONG si care, in general, nu au de a face unele cu altele.
E adevarat ca sunt multe ONG care sunt masini de strans bani, insa nu reprezinta majoritate ONG de mediu din Romania. E pacat sa ii categorisiti pe toti activistii de mediu din Romania, pe toti voluntarii sau cercetatorii ca niste oameni pentru care totul se reduce la bani. Motivatiile de a activa sunt foarte multe, nu doar banii. Dvs. ce motivatie aveti? Ati incercat sa fiti vreodata schimbarea pe care vi-o doriti in lume, cum spunea Gandhi? Sper ca acest comentariu pe internet sa fie un prin pas spre o implicare asa cum o doriti si din partea altora.
Cred ca postarile semnate “mitrasca” si “ion ionescu” fac referire la o anume lipsa a prioritatilor ecologice, privind implicarea ONGistica de la noi. Deopotriva si la o anume lipsa a axiologiei temelor. Implicit, la marimea disproportionata a locului pe care – in mass media si in constiinta colectiva – problema cainilor fara stapan, de pilda si alte subiecte ( fara indoiala reale si dramatice) o ocupa.
Astfel, in vreme ce padurile s-au redus dramatic, panza freatica este infestata, nitritata, in multe locuri salbatice invadate de constructii de vancanta, in vreme ce afaceristii fara scrupule asfalteaza muntii etc., o sumedenie de ONG-uri ecologice si de alt resort civic se comporta conform zicalei ” Casa arde si baba se piaptana”. Evident ca acesta este un atribut al libertatii. Nu insa si al constiintei.
Nu este prima si probabil nici ultima data cand o dezbatere urgenta si necesara vireaza spre acuze catre ong-uri. Generalizarile nu sunt corecte! Cate ong-uri de protectia mediului, a biodiversitatii, a animalelor cunoasteti? Nu-s deloc atat de multe pe cat credeti. Se face tapaj si de fondurile de care ar dispune ong-urile acestea. Sunt foarte putine ong-uri care dispun de confort financiar, MAJORITATEA sunt tinute in viata doar de entuziasmul si indaratnicia (cat a mai ramas!) catorva oameni. Tot mai putini si ei! E corect ce spune NR Daramus, ne lipseste o agenda a prioritatilor ecologice, o viziune integratoare a acestora. Pentru ca actionam mereu in criza de timp, fiind nevoiti sa reactionam la cascada de abuzuri pe care o comit asupra mediului insesi autoritatile acestei tari. Iar resursele lor, ca si ale comanditarilor din umbra, sunt practic infinite. E o batalie inegala, pe care ne incapatanam sa o ducem. Cu mari eforturi si mari riscuri. Nu vrem elogii dar macar sa fim scutiti de acuze si reprosuri aruncate aiurea. Nu cred ca cerem prea mult…
@Cristian Grecu: ai dreptate, nu cunosc alte ong-uri, in afara de cateva, mai vocale, pentru protectia cainilor fara stapan. Crezi ca e vina mea? Cei implicati n-ar trebui sa-si promoveze activitatea prin orice mijloace? Cred ca sunt si destui oameni entuziasti in aceste organizatii, dar, din ce mai apare prin media, sunt si multe interese pecuniare in joc.
Un vector de coagulare a dorintei de actiune pentru protejarea mediului, manifestata de atatia oameni, ar putea fi insusi domnul Daramus.
4 ursi pe un fond ?
Bunn – stie cineva unde e facuta poza ?
brasov sibiu cumva ?
pt. Valerica si alti interesai:
Tineti aproape.Vineeee!
Demisia cat mai grabnica a lui Selaru Neculai ,securistul care a distrus AGVPS si vanatoarea din Romania…
cine vine?
aceste actiuni/incercari de a clatina scanunul lui Mos Nicolae sunt.. bine gandite, foarte frumos pezentate, cuvinte alease istorie reala dar nimeni nu face nimic
Toata lumea stie ce e in spate… cei pasionati carora le pasa, nu e nimeni instare sa aduca un om care sa faca ordine in curtea AGVPS si la propriu si la figurat …