Interviu apărut în Kamikaze, numărul din 12 iulie 2010, la rubrica “Nu știm cum au făcut primul milion”

Dacă baschetul ar fi la fel de popular ca fotbalul, Sebastian Ghiță, patronul echipei Asesoft Ploiești, ar fi un fel de Gigi Becali. Cu niște mici diferențe: are 32 de ani, spre doi metri, 30 de milioane de euro, stă în provincie și a făcut bani din softuri, nu din oi și terenuri. Ne-am întîlnit la o terasă din Ploiești unde Sebastian stătea la o masă cu ziariștii din Ploiești. I-am invidiat pentru cît de relaxați erau, pentru supertelefoanele și lipsa lor generală de stres.

Explicația a venit chiar de la Sebastian Ghiță. „Am reușit să salvăm diferite structuri media, ziare, televiziuni. Am susținut și mulți politicieni. În 2008 eram cel mai mare sponsor al PNL.“ Acum pendulează între PSD și PDL.

Cu Victor Ponta e prieten la cataramă. „Nu‑i o pendulare. Pur și simplu ne creăm relații cu toate zonele importante.“ L-am întrebat dacă, după doi ani de criză, mai are bani. La începutul crizei a cumpărat o mare platformă online, eMag. „Se mai termină și cash-ul. Dar cred că am făcut mișcări OK. Era un promo la un film, pe vremuri, care suna cam așa: în 2025, vremurile sînt proaste, dar el este și mai dur. Eu sînt un optimist. Cea mai importantă condiție ca să faci haz de necaz pe lumea asta e ca necazul să i se întîmple altuia. Mă aștept să fie și mai rău.“

Mașinile lui Sebastian Ghiță

„Am vrut să cumpăr un Porsche alb, cînd eram în clasa a 11-a. Am mers în București cu o colegă a  nevestei mele, l-am găsit, și noroc că ne-am dat seama că nu putem să-l înmatriculăm. Făcusem rost de 2.600 de dolari. M-a convins tata și mi-am cumpărat un Renault 25 ca lumea, o mașină cu fotolii, scaune, în care intram toată clasa. Cel mai mult am intrat 12 deodată. Așa că am avut mașină în clasa a 12-a. Apoi un BMW 520 vișiniu, apoi un BMW 535 albastru, cu injecție. După aia nu au mai contat, fiindcă m-am însurat. BMW 535 e ultima pe care am îndrăgit-o.“ Acum are un BMW 7, un Mercedes GL pentru iarnă și un AMG sport pentru vară. „Nu sînt mort după ele, dar ca să fie.“

Calculatoarele lui Sebastian Ghiță

„Mi-am vîndut, prin ’90, o bicicletă Comoda, cu roți medii, o chitară, un joc rusesc de mașini, cu două volane, și mi-am cumpărat de la un coleg un calculator românesc Junior XT cu dischete de 525 și hard-disk de 20 de mega. Lui îi luaseră părinții un 286 care atunci era mai tare ca centrul de calcul.
Apoi l-am vîndut pe ăsta și mi-am cumpărat de la un prieten un 386 SX, care avea și buton de turbo. După aia nu mi-am mai cumpărat calculator pentru că lucram în diverse locuri pe diverse calculatoare. În ultimii doi ani nu am avut computer personal, mi-am luat unul abia acum vreo cîteva luni, ca să dau e-mail-uri de acasă. Nu înot în oceanul de tehnologie. Mie îmi plac mai mult întîlnirile cu diverși oameni.“

Un milionar în euro care se bate

Pe un blog, am citit despre o altă față a lui Sebastian Ghiță. Cineva l-a văzut, la un meci de baschet, cum a încercat să-l sugrume pe un arbitru.

„Nu știu dacă la meciul ăla chiar m-am repezit la gîtul arbitrului. Am un spirit competitiv necontrolat tot timpul și eram pe teren, eram mai tînăr, mai mic. Făceam și tîmpenii pe la cîte un meci: mă mai luam la bătaie cu cîte un alt jucător. Nu am vrut să mă las învins de presiunea altora: dacă eu simțeam că vreau să-l bat pe unul, nu văd de ce alții ar fi putut și eu nu.“

Ceilalți jucători de baschet din campionat nu sînt milionari, ca el. L-am întrebat dacă ura de clasă apare vreodată sub formă de pumni. „Nu vă gîndiți că dacă ai 30 de milioane în buzunar ești așa, o victimă sigură. Au fost unii care au fost mai agresivi. Am mai răspuns și eu, au mai dat și ei. Am un prieten pe la Galați. El m-a împins cu spatele și m-am înfipt într-un calorifer. I-am tras și eu un cap în gură. Am rămas foarte buni prieteni. Unui jucător advers i-am făcut un gest nesportiv, chiar cînd nu se uita nimeni. Cînd s-a întors arbitrul, el dădea în mine și a fost eliminat.“

Crezul politic al lui Sebastian Ghiță

„Toată lumea ne întreabă: «Bă, da’ de ce vă băgați în politică?». Dar dacă concurentul meu ajunge ministru și se apucă să facă afaceri în locul meu? Ce să fac? Să stau să mă uit cum ăla îmi fură viața? Așa că mă apuc de politică, îl stric, îl dau jos, fac articole despre el, fac orice, numai să supraviețuiesc. Lucrurile sînt simple: cît timp politicienii se bagă în afaceri, ne băgăm și noi în politică.“

Despre femei

„Avem o regulă foarte serioasă, nevestele nu se ocupă de management. Nu susținem în totalitate principiul că «Femeile nu e oameni», dar nici nu e vreuna care să fi ajuns directoare la noi la grup. Au mai fost tentative de încercare, dar le-am stopat din fașă. Și în general băieții nu discută acasă problemele de la birou și activitatea companiei. La petreceri nu amestecăm planurile și am încercat  ca problemele personale să nu interfereze cu cele ale companiei. Nu sînt o persoană misogină, dar de multe ori glumim așa. Au și ele activitățile lor, nu interferăm. Nevastă-mea are o mică afacere.“ (Alexandru Vărzaru)