Stradă, școală și bordel

A venit toamna, și-mi vine să-mi acopăr inima cu ceva, vorba cîntecului. „Sau mai bine cu inima ta“, cum continuă același cîntec. A venit, sper că s-a-nțeles, toamna, și homo sapiens-ul e mai romantic. Chiar și rubrica noastră e cotropită de romantism. Așa că vom rupe tradiția și vă vom introduce într-o altfel de poveste de dragoste. Destul cu sexul pe bani!

Săptămîna trecută, un prieten de-al meu a găsit pe o plajă din Bulgaria, foarte aproape de Vama Veche, un obiect ceva mai ciudat. Nu, nu era o prostituată omorîtă, stați liniștiți. Obiectul adus de valurile mării la mal seamănă, după cum vedeți în imagini, cu un fel de casetă din plastic. După mecla utilizatorului, este, foarte probabil, vreo bucată dintr-un far de tractor, sau vreun colț de plastic sărit atunci cînd cineva a scăpat pe jos un utilaj casnic gen aspirator sau televizor. Aleanul l-a împins însă pe băiatul singur din județul Buzău să transforme acest banal plastic în vector pentru anunțul lui matrimonial.

Așadar, un adolescent din comuna Ghergheasa, sat Ghergheasa, județul Buzău, a găsit această metodă de a-și face public anunțul lui matrimonial: l-a aruncat în mare. Intenția autorului pare clară din moment ce anunțul a fost foarte bine sigilat, ca să reziste drumului prin valuri.

Uite, domnule, că mai există sensibilitate și în județul Buzău, iar oamenii își caută perechea aruncînd în mare sticle, ca în alte vremuri. Acum, în era Facebook-ului, mi se pare frumos. Dacă mă uit pe anunț și văd că omul nu are telefon mobil (și-a dat doar adresa), îmi dau seama că a fost constrîns de realitățile socio-economice să recurgă la această metodă ieftină. După cum reiese din anunț, băiatul e sincer. „La data scrierii biletului“ nu are iubită, casă, serviciu, mașină. Are doar o familie lipsă, adică dezbinată. Și este „pe viitor, fără speranță“. Mi-a mai plăcut din bilet și partea aceea cu „crezi că în doi putem să ne maturizăm îndeajuns încît să luăm viața de la «0»?“, și mai ales acel „0“ așezat între ghilimele.

Mă mai gîndesc însă și la altceva: dacă sărmanul nu și-a permis nici măcar un telefon mobil, într-o țară în care orice țăran moare de foame, dar are mobil, cum a ajuns el la mare ca să-și încredințeze biletul valurilor? Îl văd lucrînd la vreun gater în marginea păduri din Ghergheasa, iar cînd un șoferul de pe Saviemul întreprinderii a fost trimis la Constanța să ia un transformator, l-a luat și pe Buleandră Adrian-Valentin ca să pună cîrca la încărcat. Așa o fi văzut și Adrian, la 22 de ani, Pontu Euxin-ul pentru prima dată. Sau, poate, și mai romantic, Adrian a aruncat biletul în Rîul Ghergheasa sau în Rîul Buzoel, acestea s-au vărsat în Buzău, care a ajuns, la rîndul lui, în Siret, care a trecut în Dunăre, care a aruncat dorința lui Vali de dragoste în marea cea mare și amară, tocmai la bulgari.

Important este că anunțul lui a ajuns în paginile unui ziar central. Poate va ajunge și pe site-ul nostru. Nici nu visa tînărul Buleandră la așa mediatizare. Noi o să-i trimitem acasă lui Adrian-Valentin cîteva numere din ziarul nostru. Poate dacă se laudă în sat că a apărut la ziar, o să-i crească șansele la agățat. Deși trebuie luat în calcul și riscul ca vecinele lui care citesc la prașilă doar Le Monde Diplomatique să rîdă de el că a apărut într-un ziar neserios ca al nostru.