Omul sfințește locul (sau îl ucide). Și un argument științific
Sunt, printre prieteni și cospirituali, unii oameni bine intenționați care se întreabă de ce nu sunt ”donați” urșii socotiți ”în plus” unor țări care au pierdut din faună această specie.
Este doar o frumoasă naivitate sugestia cu donarea urșilor, întrucât niciun loc unde o specie a dispărut nu mai suportă acea specie. Căci de aceea specia a dispărut. Este ca și cum am duce urși în pădurea vieneză, în pădurile Balatonului sau în deșert... Biotopul complet și complex așadar, sub multiple aspecte, se cere respectat în întregul său – ca adăpost, liniște și hană - acolo unde specia încă trăiește. Or, țările care nu mai au ursul în faună sunt extrem de antropizate exact în zonele aparent sălbatice unde, la o privire superficială, ursul ar putea trăi. Căci ursul brun este un târziu ”barometru ecologic”.
Urșii trebuie lăsați și respectați aici, în viață - căci nu sunt ”în plus” - luându-se măsuri de pază a șeptelului și gospodăriilor și acceptându-se - prin sisteme de asigurare/despăgubire - daunele reclamate de conviețuirea cu ”biodiversitatea”.
Pentru doritorii de dovezi științifice privind dispariția speciilor și moartea Terrei, vin cu Principiul lui Olaf Arrhenius și Edward O. Wilson – verificat temeinic pe teren (citat de Hubert Reeves în” Pământul e bolnav”) – care demonstrează că atunci când 50% dintr-un habitat este distrus, el a pierdut 90% din speciile endemice.
Cu alte cuvinte, până când într-un loc dispare ursul - care este mare și uneori la vedere - biotopul cu pricina a pierdut zeci de specii mărunte și greu de observat. Specii care se sting anonim, fără a reproșa cuiva ceva...
Cu siguranță că astfel de raționamente generoase - îmbinând știința și bunul simț - sunt tare departe de creierașele ariviștilor din politică. Cei de aici și aiurea... De unde și mersul Terrei spre moarte, dacă oamenii adevărați nu vor interveni.
Nicolae Dărămuș
Articolul e la rubrica "de ras", cand, evident, ar trebui sa fie la "serioase de plans".