Cartea oglinzilor - succesul desantat provocat de marketingul agresiv
Ultima carte semnata de Eugen Ovidiu Chirovici a fost tradusa in peste 20 de limbi. Cartea oglinzilor este nemarginit de prost scrisa. Iar din firul narativ ar fi iesit cel mult un scenariu pentru un film de categoria B. Numai ca a iesit o carte tradusa in zeci de limbi si pe care o cumpara cititorii innebuniti pana la epuizare.
Cum pot explica acest fenomen? Nu pot deloc. Ce pot insa sa va recomand, ba chiar sa insist, este sa nu cumparati aceasta oglinda a starii in care a ajuns literatura de masa de astazi. Nu merita nici doua parale. Va spun atat de raspicat pentru ca am cedat si eu marketingului si am cumparat-o.
Si nu doar ca am dat banii pe ea. Am mai si citit-o. Iar acum imi este rusine ca o am in biblioteca. Rar am mai intalnit o scriitura atat de poticnita, o nevolnicie atat de terna a insiruirii de fapte, o saracie lucie a cuvintelor care vin peste tine. Sunt singure, aruncate pe pagina, fara sa aiba vreun contur ori un tel anume. Nu creeaza emotii, nu transmit nimic. Sunt cuvinte insiruite ca intr-o cumpunere a unui elev invatat sa memoreze comentarii.
Pana la finalul cartii am sperat sa gasesc acel ceva, o fraza, care sa ma ajute sa nu mai fiu atat de autentic dezamagita ca am cazut in plasa marketingului. Am citit 296 de pagina fix degeaba. Si tot nu imi explic fenomenul, ca nu or fi toti ca mine, cu mintile plecate hai-hui din pricina publicitatii agresive si din cauza titlurilor umflate in pene de prin ziarele romanesti si nu numai.
Faptul ca autorul se minuneaza, prin intermediul uni personaj, ca iubita lui are un par asa de moale m-a pus pe ganduri mai mult decat mi-as fi dorit. Asta pentru ca am inteles ca EOC cam la acest nivel este. Atat poate, nu are el nici o vina.
Cat despre felul in care descrie o anumita intamplare din perspectiva diferitelor personaje care apar in carte, va spun sigur ca este mult sub media de imaginatie pe care o au copiii nostri atunci cand vor sa descrie o situatie conflictuala la care au luat parte. Nu e nimic spectaculos si e totul atat de previzibil.
In cartea lui Chirovici nu gasesti nimic care sa conteze cu adevarat: scriitura este seaca, povestea fara substanta, reperele culturale sunt inexistente, nu afli nimic nou, da' nimic, niciun pictor, niciun cantaret preferat de jazz ori de aiurea, niciun fel de mancare ori bautura, nici o singura fraza care sa iti dea raspunsul la cea mai banala intrebare existentiala. Nu gasesti in carte nici cea mai vaga urma de analiza psihologica. Personajele sunt atat de simple si simpliste ca le plangi de mila de la inceput pana la sfarsit. Nu ca nu ar fi avut potential. Si totul este atat de previzibil. Dar deja am consumat prea mult spatiu. Vedeti-va de treaba, ignorati publicitatea si nu faceti greseala mea de a da banii pe carte. Este al naibii de frustrant si total neproductiv!
Alina Moscalu
0 Comentarii